Cezar Gherman aka AmishBoy

Intradevar. E bine acasa. Mai vad si eu cate o fata frumoasa, nu ca la clinica nu as vedea, dar pe seama lor nu imi pot permite a comenta. Vineri am plecat spre casa. Nu inainte de a ma duce sa vad TRANSFORMERS 2. Un film asteptat de lumea’ntreaga. Un film pentru care fratemio a venit pana la Cj. Un film pentru care mi-am luat si coate in coaste de la el. Atipisem de vreo 3 ori la el. Noroc cu bassu din sala de cinema ca ma mai trezea. Imi venea sa mor de ciuda. Dau 14 lei pe bilet si daca atipesc nu ma lasa dom’le in pace! E bine. Noi sa fim sanatosi ca boala e in remisie completa. :)). Am ajuns acasa pe la 22:30. Nu aveam somn. Noaptea transpiratii, hainele leoarca, dar ma simteam excelent.
Mai pe dimineata am fost putin la cumparaturi ( ca daca ziceam Shopping zicea lumea ca sunt “diferit” ), am incercat sa scanez desenul primit de la Peter cui ii si multumesc pe aceasta cale, dar scannerul era doar alb-negru.
A venit Teddy din legiune. “viv la legion, viv la frans”. Seara am iesit cu el si cu o prietena buna de a noastra in oras. Cum se face cand 2 prieteni se intalnesc dupa o lunga perioada de timp, am mers pe o terasa. Am facut comanda : 2 ceaiuri fierbinti te rog. Zapuseala afara. Toata lumea bea bere coctailuri cu gheata …. noi ceaiuri. Eu antibiotice pentru stafilococul din plaman, el ceai pentru injectiile care le lua. Tot cu plamanii. Vine omu acasa in permisie si nu se poate distra. E valabila pentru amandoi aceasta fraza. Numai ca eu cred ca lupt mai mult ca el. Sau poate nu ? In orice caz, el are pusca. Famas. Am vazut poze. Deci e mai usor pentru el sa isi doboare inamicul. Eu tre sa bag in vene fericiri, coctailuri dinalea minunate, venin curat, nectarul zeilor doar ca sa imi omor inamicu. Daca as putea, ias da si eu un glont. Din pacate e mai complicat.
Cum spuneam. Am fost pe terasa. O gramada de fete frumoase. Toate in rochite, toate pe tocuri, toate elegante, fardate si parfumate, unele cu mers de catwalk altele cu un stil dezinvolt. Unele figurante, altele doar fericite si zambitoare. Dar toate frumoase. Am tot stat si le admiram cum treceau prin fata noastra. Comentam pe seama lor, dar intr-un mod placut. Le faceam complimente. De nici una nu cred ca am zis ceva urat. In schimb era o domnisoara, se tot fatzaia in stanga si in dreapta, daca putea ar fii facut-o si in sus si in jos pe pereti, era tot timpul cu un pahar de sampanie in mana, avea un sambet frumos….. si de ce sa nu recunosc, se uita din cand in cand la mine. Probabil chelia, luciul ei…. Ca si blinkerul pentru un peste era chelia mea pentru ea.
Nu prea i-am dat atentie avand in vedere ca eram cu Teddy si prietena noastra Oana, avand in vedere ca realizasem ce fel de femeie e, am incercat sa o evit cu privirea. Era genul de fata care face tot posibilul sa atraga atentia, sa atraga priviri si discutii in soapta la adresa ei, iar daca te duci sa ii spui : domnisoara am observat ca nu m-ai observat, se uita asa in scarba la tine de parca esti ultimul parlit. Asta bine inteles daca nu cumva atunci cand te duci la ea incepi sa gesticulezi cu mana in care tii cheile de la masina pe care sa se vada clar semnul de marca al masinii pe care o detzii, bratara de aur cat o sina de metrou de groasa iar mana cealalta sa o tii in buzunar astfel incat sa nu tii se vada decat ceasu asa peste blug, Ceasul sa fie neaparat unul de firma, scump. Stiu ele preturile si modelele mai bine ca un ceasornicar.
O asa fata era domnisoara de tot defila si degusta paharul ala de sampanie. Era imbracata cu un maieu decoltat pantaloni scurti, da scurti frate…. si stransi pe corp si in picioare o pereche de cisme. Parul brunet,cretz si  lung in avea prins cu o prinzatoare ce se asorta cu bluza mov, ochii negrii, zambetul minunat. Nu prea aveai ce sa ii reprosezi, pana deschidea gura banuiesc. In fine. Poate ma insel, desii nu prea cred.
La un moment dat isi ia farfuria cu tort si va jur ca se pune pe bordura exact in fata mea. Si incepe cu inca o prietena sa mance tort. Una de la alta din farfurie. Cred ca aveau 2 sortimente. Domnitza cu pricina avea mai multa frisca. Si cica se mai uita in gol asa pierduta si lasa furculitza in gura, uitand parca de ea. Apoi o scotea incet din gura de parca toate gandurile ei era pierdute undeva intr-un loc al fericirii. Statea sprijinita cu capul de canapeaua din spatele ei si din cand in cand mai scotea un cuvant catre amica cu care se infrupta din tort. Toate astea, va jur se intamplau pana ea statea CRACANATA. DA. CRACANATA in fata mea. La insistentele mele, se uita si teddy la domnita intre picioare. El trebuia sa se intoarca iar distanta dintre ei nu era mai mare de 1,5 m. L-a observat unde se uita, dar nici o miscare. Era mai misca genunchii asa, cate putin, in pozitia ei de visatoare. Atunci nu am mai rezistat. Nu i-am mai suportat fitele. Si cu vocea mea ragusita ma aplec peste masa si strig “domnisoara, domnisoara, domnita scumpa” ea se facea ca nu ma aude. Amica ei ii face un semn, si ii spune ” tu te striga baiatu”, dar ea nu se uita la mine. Ma ignora total. Ce sa vb ea cu un span ca mine, un hidos si un parlit. Atunci, cand am realizat ca e genul de fata mai sus amintit am incercat sa ma fortez un pic si sa vb mai tare, ragusit fiind. Vocea mea extrem de groasa a acoperit muzica si mesele de pe langa mine, inclusiv grupul ei m-au auzit atunci cand i-am zis : “Domnisoara, incerc sa port o conversatie aici si nu pot din cauza, te-ar deranja cumva daca ai incerca sa stai picior peste picior!” Nici o schita. Nimic. Era imposibil sa nu ma fii auzit. In secunda 2 cand ceilalti realizasera ce am spus au inceput sa rada. In hohote. Stiti cum sia adunat tentaculele ? stiti ce pozitie a luat? Si-a lipit genunchii si calcaiele ca un copil speriat. A mai stat putin si a plecat la masa. Lumea inca radea. Despre mine am scris pe blog ca nu suport figurile si impresiile. Ea le avea din belsug.
In orice caz. E bine acasa. E bine sa poti sa razi din mai multe cauze. In spital razi de necaz, de suparare. Razi ca sa supravietuiesti. Aici, la Deva, razi ca nu te poti abtine cand vezi asemenea fenomene.
E bine acasa. Am avut parte de o seara minunata. Sunt recunoscator pentru ca pot sa ma bucur de viata. Pentru ca pot sa stau sa scriu, ca pot sa mananc, sa ma deplasez, sa rad, cu alte cuvinte SA TRAIESC.

Piesa de azi : pentru domnisoara telescoapele: MICHAEL JACKSON – Diana is still Dirty

Michael a scris o sumedenie de piese. Piese in care te regasesti in orice situatie ai fii. Un artist desavarsit. Un Zeu al muzicii. Un REGE in adevaratul sens al cuvantului. RIP