Sarbatori Fericite si un An Nou Fericit !!!

Author: admin  //  Category: Viata in spital

Doresc la toata lumea sa aiba parte de multa bucurie zilele astea, iubire si ingaduinta.

In ajunul Craciunului am fost cu colinda. Cu verisorii mei. A venit moshul pt ei de peste tot unde am fost la colindat. Nea Muntean sa intalnit cu Moshu, Larisa deasemenea, chiar si tata a primit ceva din partea moshului pt copii. Nu mi-am permis sa fac atatea cadouri cate mi-as fii dorit,  nu am avut timp sa colind pe toata lumea si pt asta imi cer scuze celor in cauza.

Moshul in schimb a fost foarte darnic cu mine. Am primit de la unchiu nelu un trening, 1Gb DDRAM2 pt laptop si un Aqua di’ Gio. De la mama niste banuti, care apoi mii ia luat inapoi ( stiu ca mama citeste … si de aceea am scris. TE IUBESC MAMA). Din irlanda mia mai adus moshu ceva, MULTUMESC CALIN, am mai primit si o atentie din partea unchiului Florin. Vreau sa ii multumesc si la Maciu si tuturor care mi-au trimis mesaje cu urari de bine.

Se pare ca moshu ma iubit mai mult anu asta decat in anii precedenti. Si nu vreau sa cred ca datorita starii mele de sanatate, ci pentru ca am devenit eu un om mai bun. Cine stie….

Voi ce ati primit ? Oricum, va doresc inca odata sanatate maxima fericire si putere pentru anul care vine.

Sarbatori Fericite.

Sunt “dus” cu acte in regula …

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Zilele astea in sfarsit am apucat sa ma duc la C.A.P.H. – HD adica centrul de ajutorare a persoanelor cu handicap – hd. Mi-am luat dovada ca sunt unul dintre ei. Nu ma mandresc cu asta, ba mai mult mie chiar jena ca am ajuns sa cer de la  Stat. Ma deranjeaza mai mult ca statul nu realizeaza cat ne este noua de greu, celor bolnavi. De exemplu ajutorul de boala pt un bolnav de leucemie este de 220 de lei daca nu ma insel. ATAT. Pai bine Taricene… ce sa fac eu cu banii astia avand in vedere ca stau mai mult prin spital decat acasa, avand invedere ca atat ma costa doar drumul de 2 ori Deva – cluj si retur. Sa nu mai punem la socoteala ca am nevoie de mancare, haine si alte cele. Ma gandesc daca eram insurat, si aveam un copil cum era? Intretinere, mancare, haine, pampers, medicamente…. toate astea cu 220 de lei. In italia ajutorul este de 800 de euro daca nu ma insel, iar daca azi depui actele desii ai fost bolnav de anu trecut …… la primul ajutor tii se dau banii si din urma. E de inteles avand in vedere ca ei il au pe berlusconi ca prim-ministru iar noi il avem pe tariceanu. Norocul meu este ca ma ajuta parintii si neamurile. Va multumesc. Nici nu vreau sa ma gandesc la altul care nu are de unde, nu are pe nimeni. Ce se face oare? Am intalnit un asemenea om. Nu are nimic, dar are caracter, are un suflet mare. Stima pt nea Ion.

Intr-o alta ordine de ideei vine revelu… vine noul an, si apoi vine vara. Numai la asta ma gandesc : vine vara si nu am voie sa stau la soare. Adica strand, bere pe terasa, fete frumoase ce se lafaie in soare. Eu trebuie sa stau in casa, cu roletele lasate sa nu cumva sa ma mangaie ultravioletele….. si fetele ( in cel de al doilea caz…. doar la umbra au voie). Poate cumva Tariceanu sa compenseze toate astea cu 220 lei ? nu incerc sa il gasesc pe el vinovat pt ceea ce mi se intampla dar el (ei, cei de sus) e de vina pt neajunsurile noastre. Gata. Nu ma mai plang.

Astept sarbatorileeee….. Apropo : fac chef de revel … nu conteaza cine esti cum esti … daca vrei sa vii da un Comment aici si lasa un nr de tel.
Sa auzim de bine..

De la Cluj la Timisoara… si de aici in toata tara.

Author: Cezar Gherman  //  Category: De la deva....

Moshul mia adus cele 1000 de leucocite. Mia adus un pic mai mult si anume 1100. Da. Am plecat de la cj spre spitalul din Timisoara. Am ajuns aici pe la 7 seara…. si a trebuit sa astept dimineata sa ma mi se recolteze probele respective. Nu s-a putut efectua recoltarea seara, desii era posibil, dar deabia maine dimineata pleaca transportul catre germania. Cu cat sangele este mai proaspat recoltat, cu atat mai bine. Aici m-am intalnit cu Marius, un baiat de nota 20, foarte respectuos, cu simtul umorului si coleg de salon cu mine vreo 2 luni la Cj. El se pregateste de transplant. Are o sora compatibila. Bafta lui in continuare.
p0mfuoqxar7h67114l.jpg Marius in “garsoniera” de la Tm

In Timisoara am gasit alte conditii pt cei ce se interneaza acolo. Mult mai bune. Oricum nu mi-as schimba clinica pt nimic in lume. La cluj conditiile nu sunt cine stie ce, insa personalul medical este minunat. De cand am pasit pentru prima data in aceea clinica am fost intampinat cu un zambet din partea As. Aurica si am fost impresionat de bunatatea domnului Cucuianu, blandetea din vocea dansului, de viteza rezidentului Johnel si de sclipirea domnisoarei Dr. Delia. Sa nu le uit si pe asistentele care mi-au facut viata mai usoara, niste femei extraordinare, vesele si foarte sufletiste. In schimb la Tm dupa 5 minute am fost daramat.Niciodata nu mia venit sa plang de mila vreunui bolnav, insa acolo m-am abtinut sa ma descarc, tocmai ca sa nu demoralizez pe cei din jur. Am fost cazat intr-un salon unde am cunoscut cea mai frumoasa fata din toata timisoara. O cheama Ionela, avem acelasi diagnostic si aceeasi speranta pentru viitor. Ce nu avem?? Nu avem sanatate, nu avem posibilitatea de a ne trata in strainatate, nu avem un viitor cert iar ea nu are nici macar 9 anisori impliniti. Mama acestei printese razboinice ( Xena cum am alintat-o eu) mia povestit ca e din martie in spital. Noua luni in spital… pt un copil, nu stiu cum rezista. Cand eu eram mic si rau si ma pedepsea mama, daca nu ieseam 1 zii afara faceam spume. Ea e adevarata Xena. Acesta e salonul pe care eu si Ionela l-am impartit. Eu pt o seara ea de cateva luni ….
j4bqnsud1dacpa3z2xp.jpg

Am iesit si la plimbare in Timisoara. Am avut si un ghid pe cinste si anume Cristi, bunul meu prieten de la deva.
fy6b2lo7bf76cm7jjahf.jpg Eu, mama si tata
ynb22xdr5jbmbdxzjjc.jpg whit my designated driver :D

Acum sunt acasa. Analizele mi-au crescut. 2800 de leucocite. Sunt “tatic” dar inca putin slabit. Va trece, toate trec. Astazi e si ziua lui speedy ( soferu’). La multi ani ma. Ne-am chefuit un pic de ziua lui …. eu cu suc si salatini … ei cu trabucuri tzuica vin bere si tutun la narghilea.
Mi se inchid ochii…. zbye :*

1000 de leucocite in ghete. Asta imi doresc

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

6s41a0pua8u2kwpa19qp.jpg
Asta seara am decis sa ma port ca un copil. Mi-am curatat ghetele cu servetele umede si le-am pus in geam. Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa mi le aduca moshu…. atat de multe, atat de importante, insa cel mai mult imi doresc maine sa pot sa o tai catre timisoara. Imi doresc sanatate, donator, noroc, intelepciune, fericire si 1000 de leucocite pe maine dimineata.

   Maine dimineata vin ai mei la Cj. Vin dupa mine sau dupa sangele meu. Cu ce vor pleca de aici depinde de moshu daca imi va pune in ghete cele 1000 de leucocite necesare externarii. Daca nu le voi avea, mi se vor recolta cateva probe de sange iar apoi mama cu tata calare pe un renault megane ( a lu speedy – sa nu se supere ca nu l-am pomenit si pe el) vor zbura catre timisoara pt a li se preleva si lor aceasi cantitate de sange necesare efectuarii unor teste de sange in germania. Acum 2 zile, s-a  mai internat un domn din deva, nea popa. Este coleg cu tata de serviciu. Acelasi diagnostic ca si mine : Leucemie acuta limfoblastica. E greu, mai ales la inceput, cand nu stii la ce sa te astepti. Asa am venit si eu aici … anul trecut in februarie. Credeam ca am sa stau maxim 5 zile. Mi-am adus cu mine gel, fixativ, spuma de par, deodorant, parfum … ca dupa 5 zile sa nu suport nici un miros … sa vad cum imi pica parul din cap la un simplu stranut. A fost dificil dar m-am obisnuit. Cu totii ne obisnuim. Sper doar ca nea popa care mi se pare un om super linistit sa se acomodeze cat mai repede.

 Intr-o alta ordine de ideei, ma tot chinui, ma dau peste cap, imi fac perii albi ( vb vine =)) ) sa gasesc o cabana cat de cat sa facem revelionul in ea. Toti se pronunta, unu nu face nimic. La scorurile la care se inchiriaza cabanele ma tot bate gandul sa inchiriem un apartament cu vreo 3 camere… mobilat … doar pt 5 zile… ar fii misto si asa. Eu as fii mai aproape de casa, de spital, in cazul vreunei urgente…. urgente cum ar fii: nu sar putea dezlipii femeile de mine sau as pica jos de la atata dans, sau intoxicatie alimentara cu prajituri si bunataturi de la moshu.

  Maine seara sper sa postez din fotoliul meu comod de acasa. Si daca nu … am sa ma pun intr-un scaun dinasta de spital… si am sa scriu plin de speranta ” Poate mi le aduce mos craciun”

  Sa vina moshii, sa vina sarbatorile, sa vina invitatii si invitatele, sa vina distractia si sa vina ANU NOU. Pt ca la anu toate vreau sa le fac mai bine, pt ca la anu vreau sa incep de la 0. Oricum nu vreau sa mai port scutece de panza, sau sa ma mai duc la gradinita, nici sa schimb 4 invatatoare in primi 2 ani de scoala. Vreau doar sa incep ca si cum as fii venit intr-un nou oras, sa imi schimb modul de viata, sa incep sa cred din nou in Dumnezeu, sa fiu fericit, sa ma indragostesc din nou, sa ma fac bine si sa traiesc mai bine si mai mult.

   Si inchei citantul pe verisorul meu al mic ” Hai pa………”

                                              Pe maine seara.

I love live …. life is life

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Sper ca faptul ca scriu, si piesa asta chill-out care imi canta in surdina …sa ma faca sa uit de durerea asta de cap. Si cum zicea parazitu de cheloo – ma doare capu, ma doare’n fund ca ma doare capu. Oare daca o ignor va trece?? Si chiar daca imi trece …. 1 minut de stiri imi trebuiesc si ma ia din nou ….. PSD-PC au castigat alegerile ??? Romani nebuni ! nu v-au ajuns anii in care domnea iliescu ??? nu vatzi saturat de povesti deale lu matusha tamara ??? Realizati ca stampila aia ati tinut-o in mana exact ca si un calau care tine securea ridicata deasupra capului ??? Ar mai fii o varianta … saracia la care ne-au adus toate guvernarile v-a facut sa nu mai ganditi, si atunci ati votat cu mana intinsa la spate dupa cadourile promise de candidati ( si ma refer la plase sau bani in schimbul votului) si cu ochii inchisi ??? Imi pare bine oricum ca UDMR nu are un procent atat de mare si sper ca nici un partid sa nu faca coalitie cu ei. Nu de alta dar nu as vrea sa vad ministerul culturii pe mana lu Laslo Toches sau cum il cheama.
In aceeasi zii cu alegerile, am primit de la Domnisoara Asistenta Dediu un tort de ziua mea, un tort de zahar ars, foarte delicoos. Ii multumesc public cu aceasta ocazie, pentru cadou si vizita. :X
qynqfix9af0hens06yt3.jpg

A urmat apoi 1 Dec. Ziua Nationala a Romaniei. La palatul Cotroceni Presedintele l-a decorat pe activistul Vasile Caraschiv pentru merite extraordinare,devotament si sarguinta impotriva comunismului inainte “89.Domnul Vasile a spus sec ” multumesc dar nu primesc aceasta decoratiune de la un fost comunist” =)). Faza mi se pare tare de tot, mai ales ca atunci cand batranul a vrut sa ia din nou cuvantul … iau taiat microfonul.

Pe aici toate bune, si frumoase. Pentru mine si inca cativa colegi. Paul si tibi au avut cateva zile rele, dar azi au inceput sa vorbeasca, sa miste sa rada, sa facem baza unu de celalalt. Asta ma bucura. De ce zic ca numa pentru cativa colegi? … pentru ca in postul anterior… am scris de colegul meu emanuel. V-am spus ca as vrea sa se faca bine dar sa nu apuce sa voteze cu UDMR-ul. Saracul nu a votat deloc, nici macar nu a apucat sa vada rezultatul alegerilor. Astazi e saptamana de cand Emanuel sa stins. L-am pomenit azi si pe fostul nostru coleg Florinel de care ne aducem aminte de fiecare data cand palpaie neonul sau becul din salon. Imediat dupa moartea acestuia a inceput instalatia electrica sa faca figuri. Ajunge … ajunge cu tot ce e rau in tara asta, ajunge cu POLITICA si cu SISTEMUL DE SANATATE SUBRED din Romania. Sa va spun de lucruri mai vesele, mai imbucuratoare? Sa va vorbesc despre fericire ?? Sa va vorbesc despre faptul ca suntem in decembrie si vin sarbatorile SI TOATE SE SCUMPESC???

   Satul de toate ma duc sa imi fac un piafen …. ma doare mansarda.

Am facut piafenul si am luat somn imediat. Am decis sa completez azi la postul de ieri. Scriu in aceleasi conditii, cu aceasi istovitoare si enervanta durere de cap. Mai am vreo cateva zile si plec acasa. 10 mai precis. Astept sarbatorile, astept cadourile, nu le astept pe cele care trebuie sa le fac si ma refer la cadouri :p . Am sa imi iau verisorii, am sa ii invat sa colinde ….. si ii trimit la produs=)) . Cel mai mult imi doresc sa zbor cat mai repede spre casa, sa ma debarasez de spitalul asta.

Am incredere ca va fii bine si deocamdata singurul meu plan de viitor e sa am par, macar de revelion.