Cezar Gherman aka AmishBoy

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe aici nimic. Am primit mesaje de amenintare : Scrie sau ne certam. Tin sa te anunt din nou mama ca eu nu negociez cu TERORISTII. Drept dovada …… SCRIU !

Am plecat acasa acum 2 saptamani, au fost 2 saptamani minunate. Le-am trait intens. Fiecare weekend altcumva, in alta ipostaza, cu altcineva. A fost minunat.

Am fost si la nunta. Da s-a “insurat” Alina cu Cristi. ( Scuze Cristii). A fost super la nunta, mai ales ca domnisoara de la masa mea incerca sa imi demonstreze ca in cazul in care ea ma violeaza mie imi v-a fii foarte greu sa demonstrez treaba asta. Desii arata superb, cu o minte sclipitoare si cu o camera inchiriata chiar in hotelul in care se tinea nunta, a trebuit sa o cred pe cuvant. Nu am vrut sa ratez eu petrecerea pt un pariu. In plus la medicina legala e program numai de luni.

Dupa 2 saptamani de fericire si distractie, trebuia sa vin la Cj. Si am venit. Cine m-o fii pus nu stiu. Am venit luni, nu marti cum ar fii trebuit. Am venit asa pe luni pentru ca in astea 2 saptamani, am descoperit aparitia altor ganglioni, fapt ce ma cam nelinisit. Analizele in schimb au spus altceva. Tot 4% blasti, ceea ce e bine….pana in 5% e normal. Orice om are pana in 5% blasti. Azi de dimineata am facut febra 39,2. Am avut dureri de cap, greata, stare de somnolenta. Acum sunt mai bine.Acum sunt EU. Chiar am dat drumu la mixu de mai jos si ii spuneam unui coleg pana dansez si scriu pe Bleg : uite asta sunt eu, asta e starea mea de spirit de zi cu zi

Daca nu era alegia asta la “nectarul zeilor” probabil ca maine as fii tulit-o catre casa. In schimb vine casa la mine. Mine vine mama. Cum a auzit ca sunt un pic mai “sclabit” cum isi face bagajul si vine pe capu meu. Nu e bai. Sper sa plec maine. daca nu maine macar poimaineee

Piesa de azi Morgan Page – Longest Road. Enjoyit.

Acesta e un proverb care l-am auzit acum cateva zile cand inca eram la Cj. Am stat si l-am analizat. Tragic dar adevarat.

La un moment dat eram 4. Apoi Elvis nea parasit. L-am jelit. Unii mai mult, altii mai putin, unii mai afectati, altii la fel dar cu o masca pe fata. Elvis a fost intradevar un om cumsecade. Inca este. El traieste prin noi. Intre timp a facut recidiva si Tibi Draga. Spuneam intr-un post anterior ca “eram 4. Am ramas 3. 2 in spital si unu acasa (era vorba de mine). Apoi am spus ca si eu voi intra in curand in spital, si ma refeream ca ma duc la transplant. Soarta mea a fost de a ma intoarce tot la Cj. Langa ceilalti 2. Bogdan si Tibi Draga. Si eram 3 muschetari.

Nu pentru mult timp. Duminica in jurul ore 13,  “primul dintre spartanii lui Borcea” a plecat dintre noi. S-a mai prapadit un suflet. Am avut ocazia sa imi petrec ceva timp in preajma lui, inainte de a pleca acasa. Am glumit, am ras, am facut schimb de filme si pe final ne-am luat ramas bun. Eu i-am urat drum bun spre casa. Stiam deznodamantul. El mi-a spus ” o Cezar, sambata ma intorc. Nu ma lasa numa pana Sambata acasa, si asta pentru ca nu sunt locuri in spital.” Stiam ca il vad pentru ultima oara. Mia venit sa urlu cand a spus : “Sambata ma intorc”. Mi-am cerut scuze ca nu mai pot sta dar sunt racit si nu vreau sa racesc si pe altcineva in salon, desii aveam masca pe fata. L-am rugat sa aduca niste filme noi cand se intoarce. Nu stiam ce sa ii mai zic. Am fugit.Seara am vorbit cu el la telefon. Asta era pe marti daca nu ma insel. Pana sambata am inteles ca s-a simtit minunat. Chiar vorbise mama lui sa se intoarca luni la Cj. Sambata seara, a venit si sora lui din Italia. Duminica a plecat el. In somn. A fost linistit. Si Bogdan v-a trai in continuare in mintea noastra. Vorba doamnei Simona.

Ma gandeam la Tibi Draga. Ma gandeam si la mine . Noi doi, cei care am mai ramas, mai avem un pic de tras si gata. Pana atunci din spital, hai sa jucam ceva. Ceva asa, pe echipe. 2vs2. Un tenis cu piciorul. Un ping-pong. Un volei. Orice ce are fileu. Orice joc care are are terenul bine delimitat, astfel incat noi niciodata sa nu putem trece la echipa adversa. NICIUNUL. NICIODATA. Echipele vor fii Evlis si Bogdan (prietenii nostrii ) VS Tibi Draga si Cezar. Meciul este amical. Nu va faceti griji. Castigam. Luptam si castigam. In plus avem 2 prieteni in echipa adversa, pe partea cealalta a fileului, care fac blat cu noi. Ne ajuta ei. Sunt sigur de asta.

M-am saturat de posturi dinastea. M-am saturat sa scriu de prieteni ce s-au dus. M-am saturat de toate. Dar peste 3 minute realizez cat de putin mai este pana la finish. Si atunci sterg totul cu buretele si ma gandesc la cei din jur. Cei care a nevoie de mine. Familia si prieteni. Nu ii pot priva de “mine”. Nici tu nu poti face acest lucru familiei tale. Tocmai de aceea, oricat ti-ar fii de greu, gandeste-te la ei, gandeste-te cat au sa sufere ei daca tu te dai batut. Imagineaza-ti doar. Ridica capu si dute inainte. Ca mine. Ca Tibi. Ca toti cei care iubim. Pentru cei ce ne iubesc, pentru noi, pentru tine.

Nu mai am nici un chef de blegu asta. M-am saturat sa scriu vesti aiurea. Daca as stii cum …. l-as sterge acum :(. Peste aproximativ 1 min, m-as razgandi.

Nu am piesa pentru azi. Eventual o pun dimineata. Nu sunt inspirat. Noapte buna.

UPDATE – Piesa de azi : Michael Jackson – Will you be there ??

Will you ? If i need you …. would you ?? Bineinteles ca vei fii …. si pt asta iti multumesc !

Dupa ce am pus piesa de mai sus ….. mi-am adus aminte de piesa astaaaaaaaa !!!!!!!

Intradevar. E bine acasa. Mai vad si eu cate o fata frumoasa, nu ca la clinica nu as vedea, dar pe seama lor nu imi pot permite a comenta. Vineri am plecat spre casa. Nu inainte de a ma duce sa vad TRANSFORMERS 2. Un film asteptat de lumea’ntreaga. Un film pentru care fratemio a venit pana la Cj. Un film pentru care mi-am luat si coate in coaste de la el. Atipisem de vreo 3 ori la el. Noroc cu bassu din sala de cinema ca ma mai trezea. Imi venea sa mor de ciuda. Dau 14 lei pe bilet si daca atipesc nu ma lasa dom’le in pace! E bine. Noi sa fim sanatosi ca boala e in remisie completa. :)). Am ajuns acasa pe la 22:30. Nu aveam somn. Noaptea transpiratii, hainele leoarca, dar ma simteam excelent.
Mai pe dimineata am fost putin la cumparaturi ( ca daca ziceam Shopping zicea lumea ca sunt “diferit” ), am incercat sa scanez desenul primit de la Peter cui ii si multumesc pe aceasta cale, dar scannerul era doar alb-negru.
A venit Teddy din legiune. “viv la legion, viv la frans”. Seara am iesit cu el si cu o prietena buna de a noastra in oras. Cum se face cand 2 prieteni se intalnesc dupa o lunga perioada de timp, am mers pe o terasa. Am facut comanda : 2 ceaiuri fierbinti te rog. Zapuseala afara. Toata lumea bea bere coctailuri cu gheata …. noi ceaiuri. Eu antibiotice pentru stafilococul din plaman, el ceai pentru injectiile care le lua. Tot cu plamanii. Vine omu acasa in permisie si nu se poate distra. E valabila pentru amandoi aceasta fraza. Numai ca eu cred ca lupt mai mult ca el. Sau poate nu ? In orice caz, el are pusca. Famas. Am vazut poze. Deci e mai usor pentru el sa isi doboare inamicul. Eu tre sa bag in vene fericiri, coctailuri dinalea minunate, venin curat, nectarul zeilor doar ca sa imi omor inamicu. Daca as putea, ias da si eu un glont. Din pacate e mai complicat.
Cum spuneam. Am fost pe terasa. O gramada de fete frumoase. Toate in rochite, toate pe tocuri, toate elegante, fardate si parfumate, unele cu mers de catwalk altele cu un stil dezinvolt. Unele figurante, altele doar fericite si zambitoare. Dar toate frumoase. Am tot stat si le admiram cum treceau prin fata noastra. Comentam pe seama lor, dar intr-un mod placut. Le faceam complimente. De nici una nu cred ca am zis ceva urat. In schimb era o domnisoara, se tot fatzaia in stanga si in dreapta, daca putea ar fii facut-o si in sus si in jos pe pereti, era tot timpul cu un pahar de sampanie in mana, avea un sambet frumos….. si de ce sa nu recunosc, se uita din cand in cand la mine. Probabil chelia, luciul ei…. Ca si blinkerul pentru un peste era chelia mea pentru ea.
Nu prea i-am dat atentie avand in vedere ca eram cu Teddy si prietena noastra Oana, avand in vedere ca realizasem ce fel de femeie e, am incercat sa o evit cu privirea. Era genul de fata care face tot posibilul sa atraga atentia, sa atraga priviri si discutii in soapta la adresa ei, iar daca te duci sa ii spui : domnisoara am observat ca nu m-ai observat, se uita asa in scarba la tine de parca esti ultimul parlit. Asta bine inteles daca nu cumva atunci cand te duci la ea incepi sa gesticulezi cu mana in care tii cheile de la masina pe care sa se vada clar semnul de marca al masinii pe care o detzii, bratara de aur cat o sina de metrou de groasa iar mana cealalta sa o tii in buzunar astfel incat sa nu tii se vada decat ceasu asa peste blug, Ceasul sa fie neaparat unul de firma, scump. Stiu ele preturile si modelele mai bine ca un ceasornicar.
O asa fata era domnisoara de tot defila si degusta paharul ala de sampanie. Era imbracata cu un maieu decoltat pantaloni scurti, da scurti frate…. si stransi pe corp si in picioare o pereche de cisme. Parul brunet,cretz si  lung in avea prins cu o prinzatoare ce se asorta cu bluza mov, ochii negrii, zambetul minunat. Nu prea aveai ce sa ii reprosezi, pana deschidea gura banuiesc. In fine. Poate ma insel, desii nu prea cred.
La un moment dat isi ia farfuria cu tort si va jur ca se pune pe bordura exact in fata mea. Si incepe cu inca o prietena sa mance tort. Una de la alta din farfurie. Cred ca aveau 2 sortimente. Domnitza cu pricina avea mai multa frisca. Si cica se mai uita in gol asa pierduta si lasa furculitza in gura, uitand parca de ea. Apoi o scotea incet din gura de parca toate gandurile ei era pierdute undeva intr-un loc al fericirii. Statea sprijinita cu capul de canapeaua din spatele ei si din cand in cand mai scotea un cuvant catre amica cu care se infrupta din tort. Toate astea, va jur se intamplau pana ea statea CRACANATA. DA. CRACANATA in fata mea. La insistentele mele, se uita si teddy la domnita intre picioare. El trebuia sa se intoarca iar distanta dintre ei nu era mai mare de 1,5 m. L-a observat unde se uita, dar nici o miscare. Era mai misca genunchii asa, cate putin, in pozitia ei de visatoare. Atunci nu am mai rezistat. Nu i-am mai suportat fitele. Si cu vocea mea ragusita ma aplec peste masa si strig “domnisoara, domnisoara, domnita scumpa” ea se facea ca nu ma aude. Amica ei ii face un semn, si ii spune ” tu te striga baiatu”, dar ea nu se uita la mine. Ma ignora total. Ce sa vb ea cu un span ca mine, un hidos si un parlit. Atunci, cand am realizat ca e genul de fata mai sus amintit am incercat sa ma fortez un pic si sa vb mai tare, ragusit fiind. Vocea mea extrem de groasa a acoperit muzica si mesele de pe langa mine, inclusiv grupul ei m-au auzit atunci cand i-am zis : “Domnisoara, incerc sa port o conversatie aici si nu pot din cauza, te-ar deranja cumva daca ai incerca sa stai picior peste picior!” Nici o schita. Nimic. Era imposibil sa nu ma fii auzit. In secunda 2 cand ceilalti realizasera ce am spus au inceput sa rada. In hohote. Stiti cum sia adunat tentaculele ? stiti ce pozitie a luat? Si-a lipit genunchii si calcaiele ca un copil speriat. A mai stat putin si a plecat la masa. Lumea inca radea. Despre mine am scris pe blog ca nu suport figurile si impresiile. Ea le avea din belsug.
In orice caz. E bine acasa. E bine sa poti sa razi din mai multe cauze. In spital razi de necaz, de suparare. Razi ca sa supravietuiesti. Aici, la Deva, razi ca nu te poti abtine cand vezi asemenea fenomene.
E bine acasa. Am avut parte de o seara minunata. Sunt recunoscator pentru ca pot sa ma bucur de viata. Pentru ca pot sa stau sa scriu, ca pot sa mananc, sa ma deplasez, sa rad, cu alte cuvinte SA TRAIESC.

Piesa de azi : pentru domnisoara telescoapele: MICHAEL JACKSON – Diana is still Dirty

Michael a scris o sumedenie de piese. Piese in care te regasesti in orice situatie ai fii. Un artist desavarsit. Un Zeu al muzicii. Un REGE in adevaratul sens al cuvantului. RIP

Miercuri. O zii plina de adrenalina si puritate. IN SANGEEEEEEEEEEEE !!!!!!!!!! Deci daca m-ati vedea cum dansez pe un mix de la White Senzation Germany stand pe scaun si tastand pe beat…. e ora 1:30 si nu ma pot gandii decat la ziua de vineri, decat la saptamanile ce urmeaza. Acest mix, prin vibratiile ce mi le transmite face maduva sa lucreze, leucocitele sa lupte cu raceala si somnu sa sara.

Cum spuneam. De dimineata am fost asa vesel. Nu stiu cum se facea … dar presimteam lucruri marete. Primul lucru a fost cafeaua’n soare. Stateam asa pe terasa si ma gandeam. Ma gandeam ce sa scriu pe Bleg. Dintr-o data mia venit o idee. Acum nu o mai tin minte. Patesc dinastea :(. Bine macar ca stiu. Tocmai in acest scop am fugit repede in sala de mese am luat un pix si o punga de hartie si am iesit afara din nou la cafea. Am scris pe punga respectiva cateva randuri. Erau vorbe de incurajare. Atat mai tin minte. Apoi ma gandeam la ce imi tot zice mama: sa scriu mai des, mai mult si atunci mia venit ideea: Cum ar fii daca as scrie o mica brosura. Una mica asa pe o foaie A4 pliata in 2 in care sa dau cateva sfaturi cum poti trece mai usor peste boala asta. Eram incantat de ideea ca as putea sa ajut pe cineva cu suport moral chiar daca nu am sa mai fiu aici in clinica.Sper sa pot sa am inspiratia si curajul sa fac asta.

Dupa cafeaua matinala am mers in salon. Ritualul era cu Radio Zu… dar eu aveam chef de ceva mai vioi. Ceva electric. Ceva sa ma curenteze, sa ma faca sa sar in sus. Ma simteam in stare. Un mic mix. Mi sa recoltat si sange pt analize. De pe cateter. Refuz categoric sa mai imi intepe careva venele. Am planuri mari cu viata mea si venele mele. Am zis: sa scap odata de aici, sa fac transplantul ala (doamneee ce mix ascult), sa imi revin si am sa ma apuc de droguri de mare risc. Si daca am sa fac asta cum o sa imi bag eu in vene daca ele imi sunt distruse de asistente de 3 ori pe saptamana??? Nu zic ca nu stiu ele sa recolteze, dar nu mai am eu vene. S-au tras in carne ca ochiul melcului. Mno. Doctorii si asistentele m-au inteles. Mi se recolteaza de pe cateter. Normal ca i-am pacalit. Nu am de gand sa imi bag droguri in vena. Exista pastile :). Stiu. Nu’s intreg. Glumesc normal. Si tigarile vreau sa le las, pe cand scap sa nu mai am vicii. Sa fiu curat, pur. Sa miros a fresh. Sa nu ma mai suduie bistriteanca ca miros a tigari.

Am avut vizitatori azi la clinica. Nu eu personal cat clinica. Mama lui Florinel. Florinel a murit anul trecut. A venit dansa cu treaba in Cj si nu sa putut abtine s-a nu vina la clinica. Cam pe atunci am aflat ca am 2300 de leucocite. Se pare ca Titlul postului anterior si-a facut efectul.

In secunda 2 o cautam pe Dr.Delia sa imi confirme ca sunt campionu’ absolut. Nu am dat de dansa. In schimb am dat de Michael Jackson pe televizor. Era o stire ceva. Si am zis …. am pofta de king of pop. Am pus in playlist ce piese aveam de la el, si cu laptopu pe umar am iesit afara pe hol. Fara masca. Ca tot venii vorba. Gata cu muzica electornica. Time to remember Michael. Whos Michael Jackson?  You’re Michael Jackson!! I’m Michael Jackson!!! We’re all Michael Jackson. Schimb Playlistul.

Sa revenim. Ies pe hol cu laptopu pe umar si cu Michael la maxim in boxe. Salonul in care stau eu e vis-a-vis de cabinetul asistentelor, unde se fac tratamentele, punctiile, unde doctorii stau pe timp de zii si alte cele. Nu vreau sa va zic ce nebunie e acolo numai din partea personalului. Pe langa ei stau si pacienti. Noi sau ambulatori, la control sau doar apartinatori. Holul e plin cel putin. Si cu Michael in boxe, eu fredonam cu vocea asta a mea super ragusita, si imi faceam loc printre ei in pasi de dans. Ascultam o piesa de la Jackson 5 – I want you back. Cand am prins momentul am bagat si o pirueta in timp ce imi pocneam degetele si cu laptopu la cap. Se uita lumea la mineeeee. Cateva asistente erau langa trepte. Au zis : no ui la el sau ceva de genu dar stiu numai ca au ras. Cand am ajuns langa ele radeau deja. Stiu numai ca psihologul clinicii mia strans mana si m-a imbratisat putin. Am ramas mirat. Surprins. Foarte placut surprins. Odata un pacient care a auzit de starea mea de spirit, de mentalitatea mea, a desenat salonul 12 pentru mine. Desenul i la dat Pshihologului. Dansul e prietenul nostru. Al tuturor. Acesta m-a instintat ca are desenul pentru mine si ca vrea sa m-il dea. Am sa il scanez si am sa il pun pe blog.( Billie Jean Rulls – o mica paranteza).

Apoi am iesit afara in aceeasi pasi de dans. Pe banci mai multi pacienti, mai multi apartinatori care se uitau la mine. Cand m-a vazut mama lu “Tibi draga”, impreuna cu mama lu Florinel si cu mama mea au inceput sa rada. Mama era atat de fericita. Eu la fel. Imi venea sa alerg. Cred ca mi-o fii bagat mama ceva in cafea:). Se uita lumea la mine. Tind sa cred ca toti zambeau si ma priveau cu admiratie. Nu aveam eu ochii pentru ei sa ii studiez. Eram in lumea mea si era minunat acolo. Am facut o cura de clinica pe muzica lu Maical, dupa care am plecat spre salon. Acolo in vad pe domnu More. Un coleg de salon la cura asta. Doar pt cateva zile am stat impreuna. Cand m-a vazut a inceput sa rada. La care eu. “Pai normal nea more, ca vad ca lumea aici e posomorata. Zici ca se afla cu totii intr-o clinica de hematologie.” Cand sa intru in salon ma striga domnu More sa imi zica ceva. Stand in usa vad ca usa e deschisa la asistente, si de acolo ma spionau “Doc. Gionel” si cu inca o domnisoara rezidenta. Cand mi-am intersectat privirea cu a lor mi-au facut un semn. Degetu’ sus. ITS OK-ul meu si a lui gabitza. Se vedea clar ca zambesc si ei. Am fost fericit.

Ulterior au venit si analizele tabloului leucocitar. Sa va zic fericire. 0% Blasti. Ce inseamna asta ? Cred ca v-am mai spus. REMISIE. Adica fara “venin” in coloana. Cand am inceput sa dau sfoara in clinica, v-a jur ca toate asistentele asa au fost de fericite. Unele m-au luat si in brate, altele m-au si pupat. Nu dau nume. Cateva dintre ele sunt maritate :p Si Tibi Draga s-a bucurat pentru mine. Uitati-va ce poza am tras cu el. Nui bai, in unele state e legal. :)) Unde il ating si faptul ca ii zic “Draga” cred ca va datzi seama.:)). Cu Tibi m-a stiu de o gramada de vreme. El e un luptator ca mine. Defapt noi ne luptam unu cu altu. Zilnic. E super.

Sa vezi fericire pe mama. Eu sincer m-am pus si am sunat lumea. Sa le zic cat sunt de tare. Eu nu lupt cu leucemia. Ea se lupta cu mine. Si pierde. Nici macar nu ma chinui. O birui cu lejeritate. Asa ca am inceput sa sun lumea dupa cum ziceam sa ma laud ce tare sunt. Am sunat si peste hotare, pe Isabella. Cand sa inchida am auzit-o cum tipa in stilul ei isteric. Isabella e surioara mea de suflet.

A fost la mine si Parintele Arhitect. Mi-a dat de lucru. M-a mituit cu o sticla de suc si un pachet de bomboatze. Vai cat am maine de lucru pt el. Nui bai. Imi place sa il ajut. E constiincios. E baiat de treaba. E “glumaretz”.

Seara am cerut voie sa iesim in oras la un film. Avand in vedere analizele bune care le am si eu si “Tibi Draga” (vezi 6 cai frumoshi). Dsoara. Dr. Cosmina ne-a pus sa semnam urmatoarea fraza scrisa in fisa dosarului nostru PACIENTUL SOLICITA PARASIREA CLINICI PE PROPRIA RASPUNDERE. Am vrut sa completez asa ” Am semnat fortat, sub presiune :Cezar”. Am ras toti 3 :D.

Am fost si la film. Ice Age 3 – 3D. Am ajuns tarziu. Am prins locuri doar pe ultimul rand. Cum inca am probleme la plamani inca mai tusesc asa cand ma ia cate o repriza. Si nu ma opresc cam un minut. Eu stateam langa un baiat cu prietena lui. In fata mea era randul plin. Becul aprins si incep eu sa rup tacerea care s-a instalat in asteptarea filmului. O tusa mica. Infundata. Apoi imi dau drumul …. nu m-am oprit vreo 30 de secunde. Nu a zis nimeni nimic. Dupa vreo 2 minute alta tura de 30 de secunde. Deja lumea se intorcea catre mine. Baiatul de langa mine sa tras asa intr-o parte si sa lasat pe prietena lui. Nu puteam sa il las sa stea ingrijorat. Atunci mi-am dres vocea ragusita si am incercat sa il calmez spunandu-i: Stai linistit prietene, tocmai m-am intors din Mexic din vacanta, dar nu iti fa griji ca e o simpla raceala cred. In plus de asta am vazut reclamele alea la televizor si daca imi vine sa tusesc imi pun bluza pe fata. Si cu o miscare imi trag gulerul bluzei peste gura, bagandu-mi capul intre umeri si ca sa pot sa imi acopar si nasul. “Vezi?” l-am intrebat. Aia din fata s-au si intors catre mine. Am mai tusit in timpul filmului, dar nu mi-a zis nimeni nimic. :).

Vineri plec acasa. Asa a spus Domnul Dr. Cucuianu. Deci vineri vin dupa mine: fratemio Gabitza si Aschii. Mergem la Transformers. Abia astept. Sa va zic ce mama am? Nu e nevoie banuiesc! O poza cat 1000 de cuvinte. Desii are unde sa doarma in oras, conditii de hotel fara sa plateasca nimic, prin bunavointa D-nei Adriana, uitati-va la ea, doarme pe canapea in hol. Mama poate asa ai sa faci mai mult pt tine. Na ca te-am pus pe blog.

Piesa de azi e dedicata unei asistente tare dragi mie. Aurelia.Varianta asta e cantata de 2 artisti. “Cezar si Tibi Draga”. Sper sa te roshesti cand auzi ce am facut. Mai sper sa iti placa piesa. Apropo eu sunt Michael in piesa :)). Paul M e tibi :))

The Girl Is Mine – Michael Jackson feat Paul McCartney. Enjoy.

custom essay writing service