E 01:00 si dimineata la 7:15 tre’ sa ma prezint la Chirurgie pt CVC, adica cateter venos central. Stau si scriu si imi dau seama ca dimineata iarasi am sa fiu impuns cand e somnul mai dulce.
Saptamana trecuta am venit la Timisoara pt internare si pregatire de transplant. Prin pregatire se inteleg analize amanuntite. Astfel inca de luni am fost “violat” in sold. Vaiiiiii. Ce placere, am crezut ca imi scurteaza picioru cu 5 cm cand a inceput sa imi traga maduva din sold. Toata durerea asta era alimentata de o frica ciudata. O singura data mai facusem punctie in sold si atunci a facut-o Dr. Cucuianu- Mana de Aur si tot m-a durut ulterior. Cand sa imi faca punctia am vazut vreo 3 asistente si 2 infirmiere langa mine. Ce sa cred eu??? CA IMI EXTIRPA SOLDU ??? atata asistentza pt un Boom pe care Dr. Cucu il facea singur in 3 min. Bine, el are mana de aur.
Am stat pana pe joi la Timisoara dar miercuri a trebuit sa ma prezint aici la clinica. Miercuri…. iarasi PUNCTIE. Tot in sold. Intr-un fel e bine. Macar acum traiesc cu impresia ca si piciorul stang imi este mai scurt cu 5 cm.
Rezultatele nu au venit prea stralucite. La punctia de Luni aveam 20% blasti. La cea de Miercuri ( la 10 zile diferenta), aveam 66,3% blasti in care s-au gasit si marcari mieloizi. Nu stiu ce inseamna asta ….dar am prins fraza si ma gandeam sa fac pe desteptul pe blog.
Am stat de povesti si cu medicii de aici. Parerea lor a fost sa continuam cu transplantul indiferent de blasti, deoarece o cura in plus in doze mari m-ar slabii mai mult de cat sunt dpdv imunitar iar efectul asupra blastilor nu se stie daca v-a fii cel scontat.
Asa am inceput inca de miercuri o mini-cura cu Etopozit. Daca cumva, doamne feri’ ajungeti pe aici si va pun branula sa stiti ca nu mai scapati. Baga astia hidratare in mine de nu am vaz asa ceva. Intr-o zii am urinat 5 Litrii. In dimineata respectiva occhiul drept nu mi se vedea din cauza arcadei care imi era coborata peste ochii. Eram umflat de zici ca l-am batut pe doroftei.
De maine incept tratamentul final inainte de transplant, iar pe sambata, duminica sper sa intru in boxa de izolare.
Nu imi scad leucocitele…… inca. Nu imi fac griji. Si daca e sa fie rau….. tot bine v-a fii. Nu pot sa dezamagesc atata lume. N-am cum. E imposibil sa nu ai cum – cum zice fratele meu.
Dupa 3 zile de Etopozit ma invart tot la 50.000 de leucocite. Pana am fost acasa si am ajuns la procentul ala ridicat de blasti mi-au aparut si o gramada de ganglioni, in special la gat…. suficienti cat sa imi fac margele din ei. Mai am si la piept, inghinal, axial, dupa ureche…. hmm unde mai am oare??? Nu aveam cum sa uit ca mai am si pe splina. De cateva zile ma doare splina. E enervant.Nu e o durere insuportabila insa e o durere care te macina.
Daca veti durere pura…. faceti o perfuzie cu potasiu PUR, nedizolvat. Eu am facut. Sport extrem. 2 ore am facut Kicking and punching in pat. Ma bag la somn ca ma doare umarul.
Trei morti si 10 raniti, acesta este bilantul unui grav accident petrecut aseara pe autostrada………
C.N.A a decis santionarea postului Atomic pentru difuzarea videoclipului……….
Pana spre seara inculpatul consumase deja 1 litru de votka impreuna cu socrul sau……
Gherman Cezar v-a pleca Luni 7 Septembrie la transplant la Timisoara. Sa ii uram bafta.
Asa incepea o piesa de la parazitii. :)). Intradevar. Cineva mia zis aseara ca stirile adevarate se citesc de pe blog. Ma supun si transmit toata dragostea si vesnica mea recunostinta celor de la CLinica de Hematologie din Cluj.
Dimineata plec la Timisoara. Am fost si Vineri acolo la niste analize si doctorii au decis sa ma interneze incepand de luni. Sa nu mai pierdem timp spun ei. Eu nu spun nimic. Ma conformez. Ascult ca un caine loial stapanului. Ma bucur ca se grabesc lucrurile si regret in acelasi timp. Regret pt ca as mai fii avut 2 saptamani de pauza acasa. 2 saptamani de refacere, 2 saptamani fara ace si “nectarul zeilor”. De ce ma bucur? Pt ca termin mai repede cu 2 saptamani “facultatea” asta care o fac de vreo 2 ani si ceva. Acum merg la Tm sa imi dau licenta. Ma intorc cu o “diploma” noua si sper sa iau mai mult de nota 9.
Mi-au mai aparut niste ganglioni in aceste 2 saptamani in care am stat acasa. Am facut niste analize si sangele era curat. No Blasti – cum imi placea mie sa ii spun la mama. Asta nu inseamna ca acei ganglioni nu pot fii de la leucemie. Poate maduva inca nu a apucat sa refuleze blastii in sange. La Tm mi s-a spus ca pot fii si din cauza unei infectii. Oricum am sa scap de ea.
In spitalul de la Tm parca ai fii la puscarie. Cel putin asa mi sa parut mie. Toata lumea e atat de serioasa. Pe de o parte ii inteleg. Nu vor sa riste. E vorba de viata oamenilor acolo. Dar eu nu sunt obisnuit cu autoritatea. Nu cu cea impusa cu “seringa”. Pe de alta parte se poate zambii mai mult. E loc si de mai bine. Personalul mie imi pare cam rece. Sper sa ma insel. E loc si de mai bine. Ce frumos ar fii sa fac transplantul in salonul 10 de la Cluj. Cu doctorii mei si asistentele mele de care imi e atat de dor, cu infirmierele cu care imi fumam tigarile si mai stateam de vorba. Ohooo …. as trece prin transplant ca voda prin loboda. Nu cred ca am sa pot eu sa spun bancuri medicului meu de la Tm la fel cum ii spuneam D-nului Dr. Cucuianu. Nu cred ca la Tm imi va intelege careva glumele mele. Nu cred ca ei o cunosc pe Aurelia. Doamneee….. ma-ti lasat singur la Tm. Sa speram ca v-a fii bine.
Cu sanatatea stau bine zic eu. Primele analize de la Tm au aratat ca plamanii mei sunt buni ( oarecum – am o gramada de ani de tigari), Sinusurile sunt libere, restul analizelor mi se vor face pe parcurs. O gramada de ele. Apropo. Priviti pijamaua din dotare a spitalului si patul de consultatii din spital. Nu e de mirare avand in vedere ca e spital de copii.
Am fost si la picnic. Dar la restaurant. :)). Am fost sa manc un sandwitch exact cum mi-am promis. Am facut tot ce am spus ca am sa fac. Am mancat ca un rupt si am baut tot felul de bauturi, doar ca sa recuperez cele 2 saptamani in care nu am mancat si nu am baut. Bineinteles ca au fost fara alcool. Relax mama.Am fost si in club la Geoagiu, ultima seara de din vara asta de club, a mea si a lui Tarabostes. Asa se numeste clubul si fiinda e in aer liber, s-a inchis, nu pentru ca ar fii venit frigul dar nu se poate distra lumea fara mine :)). Acolo m-am intalnit cu fostul meu coleg de facultate, Strautz. Mie imi placea sa il alint, Strutz
Acum v-a las ca mai am bagaj de facut si mai trebuie sa ma si pregatesc pentru Timisoara.
Piesa de azi Paolo Nutini – Candy – Enjoy. Super melodie.
A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Nu am mai putut scrie. Am fost foarte ocupat cu leucemia asta. Trebuie sa recunosc : mia cam dat dureri de cap. Si nu numai. Si ce dureri………ul
Ce a fost mai greu a trecut. Am trecut cu bine. Nu mai dureaza mult si plec acasa. Cred ca mi-a ajuns. Sunt aici de 4 saptamani azi maine. A fost o aplazie foarte lunga si grea. Un semi-transplant cum a spus Dr. Delia. Incet, incet si impins de la spate, ovationat si incurajat de “suporterii” mei cei mai inflacarati, incep sa ies din aplazie.
Cat am tras la cura asta nu am tras in toate leucemiile acumulate la colectia mea de “fericiri”. Cum a zis si mama : “Copile trebuia sa simti si tu ca ai leucemie, macar asa ca sa stii cum v-a fi la transplant”
Picioarele mi se vindeca bine, la fel si mainile. Am inceput sa scap de apa de la plamani, mai trebuie doar sa ma apuc sa manc. De ieri am inceput sa imi folosesc gura mai mult datorita disparitiei ciupercii. Ideea e ca inca ma doare cand inghit apa, pastile d’apai mancare. Si atunci am zis: “nu le pot inghiti dar macar le gust”. Si asa am inceput sa tin apa in gura, sa savureez si eu din nou placerea unei doze de sprite. A fost minunat. Sa simt si alt gust inafara de cel al gelurilor si apei de gura. Ar fi minunat sa pot inghiti.
Nu mai dureaza mult si am sa pot manca din nou. Doamnee ca nu mai stau flamand de lenea de a-mi incalzi sa manc. Niciodata. Jur. Cred ca am sa ma apuc de mancat si de pe jos. Asa dor imi este sa mestec, sa simt cum imbucaturile coboara pe gat in jos, sa ma simt plin ca un porc si apoi sa ragaii ca un ADEVARAT PORC. De vreo saptamana am facut lista cu ce as vrea sa manc cand ajung acasa. Ardei copti, umpluti, galuste cu prune, tocana de cartofi, mamaliga cu diverse, ghiveci…. peste, vitel, sandwichuri, guma, dulciuri, orice. Era sa uit de gratare si Cola. Am zis ca plec din spital atunci cand sunt sigur ca pot sa beau o sticla de cola la jumate pe nerasuflate si sa fac BRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR. Atunci gatul meu imi va fi apt pt toate cele enumerate mai sus.
In fiecare seara cand ma culcam ma gandeam ce am sa scriu a 2 a zi pe blog. Imi faceam cateva ideei si atipeam asa. Dimineata uitasem tot. Am uitat multe in astea 2 saptamani. In schimb am avut niste cosmaruri. Vai steaua mea. Le pun pe seama calmantelor care le-am tot bagat in mine.
Gata e prea tarziu sa mai stau treaz. Sunt un nenorocit plin de viata acum. Va povestesc dimineata. PLIN DE VIATA. CAT DE MINUNAT.
Maine pun si poze cu ce am patit, plagile ce le-am avut, transpiratiile ce le-am tras. Dar trebuie sa zic NU MA PLANG….. ACUM NU ! NICIODATA! NU AM VOIE !
Am revenit. Ieri a fost cam naspa dupa ce am stins laptopul. Plus ca am realizat ca tot ce am scris mai sus mi-a luat cca 2 ore. Azi a fost mai bine. Am tras azi noapte pt azi toata ziua. E, nu e bai, nu ma plang.
Se putea si mai rau de atat : Sa incep din sus in jos sau de jos in sus? Pai picioarele mi-s rosii ca si cum as oparit. Pe acolo au inceput sa imi sangereze picioarele asa putit cate putin. Ca la o intepatura de tzantzar agresiv. Asa cum sunt si eu. Da. Inca sunt agresiv la 52 de kg. Ficatul a fost “ciuruit” vb D-nsoarei Dr. Delia dar incet incet si-a revenit. L-am menajat. L-am menajat atat de bine incat 4-5 zile nu am mancat nimic, decat pe perfuzie. Eram alaptat intravenos. Multumim ciupercii din gura si din gat pt aceasta oportunitate de a ma abtine de la mancare. In tot acest timp aveam niste junghiuri. De la plamani. Defapt un mic plan de afaceri. Ma apuc de vandut APA DISTILATA de proprii mei plamani. De la atata stat pe spate am facut apa la plamani. Nimic nu se pierde, totul se transorma.Mai fac si febra, asa cate un38- cu ceva …. 39. E nasol ca nu prea am ce da afara atunci cand transpir. Apa mai putina in mine, nu ma pot hidrata din cauza ciupercii, si atunci intervine DESHIDRATAREA. Banuiesc ca aia e senzatia de care vb aia pe Discovery. Ciuperca aia din gura ma omoara. Cel putin aia credea ea ca face. I-am dat in cap. Nu eu. Delia.
Analizele sunt tot scazute. Mai scazute de atat nu au fost niciodata. 60 de leucocite. Tre sa creasca odata. Sa pot matura cu infectia asta din gura. Sa manc, sa scot apa de la plamani, sa plec acasa, sa ma intorc pe Bleg si sa va intreb ” no nu v-ati facut voi griji aiurea pentru mine?”
Se putea si mai rau … ce v-a ziceam. Delia a zis ca sunt campion fizic si moral. Ceea ce am facut eu e ca un pre-transplant. Stiu ca a zis-o doar sa ma faca sa ma simt bine. A reusit. De aceea Delia e cea mai tare.
Azi am facut ceva crize. Pe National TV era o emisiune atat de captivanta, plina de cultura si cu o mare priza la public. TAXI DRIVER. Da. Acelasi eu IRONIC. Neschimbat niciodata. Colegul meu de salon, un domn care nu UDMR-este prea bine romaneste, se uita la emisiune. Dupa o farsa penala in care era vb de un cutremur LIVE in care TAXIUL era zgaltait de nebun la stop de 2 complici ce se dadeau jos din spate, a urmat o farsa in care Taximetristul punea un film PORNO in masina si lua clientii, femei sau barbatii si inceapea sa comenteze scenele. “Doamne cum ii da, vai cum o pune aici”. Sonorul era la max. Si in taxiu si la noi in salon. Telecomanda era la prietenul nostru. El nu radea….. era in transa ….. se tot auzea cate un Hiiii de la el. O fii pe dialectul opus celor care folosesc YOY.
Dupa vreo 30 de secunde i-am spus de la obraz daca ii se pare normal sa asculte cum geme aia in televizor cand e o doamna de fata. Era mama care era evident jenata deja. A bolborosit ceva dar nu am inteles mai nimic ca eu nu prea vorbeste UDM-ROMANESTE. I-am zis macar sonorul sa il dea mai incet ca ce zic aia in televizor e subtitrat sau el se uita la emisiune doar pt gemetele lu aia ? Nu a avut nici un efect pana nu i-am zis ca are noroc ca mama m-a crescut cu cei7 ani de acasa( sau la cate am invatat…. or fii fost in Tibet??), si nu ma lasa constiinta sa imi pun un XXX dinala in care una sa fie gang-bang-uita de vreo 5 negrii cu sonorul la maxim. Eram prea praf ca sa ma cert cu el. Am luat somn direct. Oricum … pe seara am coborat pana jos si mama a ramas in salon cu amicul, care a dat iarasi pe NATIONALTV iarasi reclama sau reluare si SONOR la max. Iarasi facea Hiiii Hiiii Hii. A coborat mama jos si l-a lasat singur in camera. Eu nu i-am mai zis nimmic. Imi recomanda cineva ceva? Ceva HARDCORE si cu o coloana sonora dinaia sadica?? ….. e lasa ca nu trebuie. Nu ma cobor eu la mintea lui.
Sa nu o uitam pe mama careia ii multumesc. Mi-ar fii fost foarte greu fara ea aici. :*
Oricum m-a bag la somn. Piesa de azi – Lina Renaud – Bona Sera :)) M-am abtinut sa pun vreo piesa cu ARDEALU’.
A trecut ceva timp de cand nu am scris. Din nou c-am lunga pauza. Imi cer scuze. Am fost ocupat. Am fost delegat. Apropo. Sunt sub sedative acum asa ca daca scriu fara nici o noima, intelegetzi voi ceva. Stati sa va bag UPDATE.
Cum spuneam in postul anterior. Daca nu aveam complicatiile alea plecam acasa vineri. Era vb de vinerea trecuta. Si uite asa tin minte perfect ziua de Joi. Joi, m-am trezit dupamasa la la 16. Facusem un pic de febra, imi era un pic rau, dar in rest toate bune. Noaptea nu am avut somn si am bagat un maraton de filme. Singur. Ma simteam super. Imi luam temperatura din jumate in jumatate de ora, doar sa fiu sigur ca nu fac febra si ca e SIGUR daca plec acasa. Vineri dimineata eram cel mai inflacarat fan de-al lui maical. Dansam is cantam ca un bezmetic. In urma cu 24 de ore eram praf. Am spus ca e capu devina. Mi-am dorit mult sa fug acasa. Am avut noroc. Analizele erau bune. A zis d-nsoara Dr. Delia ca ma lasa dar luni revin cu un tel. Cu ce am avut noroc? cu faptu ca au venit parintii lu adi sa il aduca in spital la cura. Si au facut asa un mic ocol de vreo 150 km doar sa ma lase si pe mine in fata scarii. Pe caldurile alea cred ca ma lua benga de nervi. Oricum le multumesc din suflet domnului si Doamnei Avram.
Sambata, a fost zii de relaxare, am avut o jumatate de zii numia pt mine. A fost ok. Era urat ca trebuia sa imi fac tratamntul acasa. Imi era lene. Dar cum nu sunt singur la parinti si am un frate …. i-am pus boneta in cap, pojartierele nu le-a acceptat. Erau albe :((. Astfel mi-am facut asistenta personala 24/7 langa mine. El imi prepara injectiile, eu le bagam. El tragea in seringa, eu bagam in vena. El rula, eu fumam :)).
Pe duminica am inceput sa bag asa febra de control cate un 38 din cand in cand. Luni am facut analizele. 3000 WBC – leucocite. Hemoglobina 11, trombo buni, de unde rezulta ca nu tre sa vin neaparat din nou la facultate. Am sunat-o pe Delia care a zis sa vin miercuri direct. Pana miercuri nu cred ca as mai fii putut sa merg cu maxi sau trenu. Era varza…. Au inceput complicatiile. Am inceput cum zice mama ” Sa simti ca ai leucemie copile”. Pana acum eu nu am avut nici un fel de complicatie.
Miercuri cand am ajuns aici mi-sa oprit singura hemoragia din nas care o aveam de vreo 3 zile. Da am avut si hemoragii… dinalea nasoale. Cand m-a vazut delia a zis ca arat fantastic. Era ironica. Dca putea ma batea. MA bag in pat ca iau somn in fund.
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe aici nimic. Am primit mesaje de amenintare : Scrie sau ne certam. Tin sa te anunt din nou mama ca eu nu negociez cu TERORISTII. Drept dovada …… SCRIU !
Am plecat acasa acum 2 saptamani, au fost 2 saptamani minunate. Le-am trait intens. Fiecare weekend altcumva, in alta ipostaza, cu altcineva. A fost minunat.
Am fost si la nunta. Da s-a “insurat” Alina cu Cristi. ( Scuze Cristii). A fost super la nunta, mai ales ca domnisoara de la masa mea incerca sa imi demonstreze ca in cazul in care ea ma violeaza mie imi v-a fii foarte greu sa demonstrez treaba asta. Desii arata superb, cu o minte sclipitoare si cu o camera inchiriata chiar in hotelul in care se tinea nunta, a trebuit sa o cred pe cuvant. Nu am vrut sa ratez eu petrecerea pt un pariu. In plus la medicina legala e program numai de luni.
Dupa 2 saptamani de fericire si distractie, trebuia sa vin la Cj. Si am venit. Cine m-o fii pus nu stiu. Am venit luni, nu marti cum ar fii trebuit. Am venit asa pe luni pentru ca in astea 2 saptamani, am descoperit aparitia altor ganglioni, fapt ce ma cam nelinisit. Analizele in schimb au spus altceva. Tot 4% blasti, ceea ce e bine….pana in 5% e normal. Orice om are pana in 5% blasti. Azi de dimineata am facut febra 39,2. Am avut dureri de cap, greata, stare de somnolenta. Acum sunt mai bine.Acum sunt EU. Chiar am dat drumu la mixu de mai jos si ii spuneam unui coleg pana dansez si scriu pe Bleg : uite asta sunt eu, asta e starea mea de spirit de zi cu zi
Daca nu era alegia asta la “nectarul zeilor” probabil ca maine as fii tulit-o catre casa. In schimb vine casa la mine. Mine vine mama. Cum a auzit ca sunt un pic mai “sclabit” cum isi face bagajul si vine pe capu meu. Nu e bai. Sper sa plec maine. daca nu maine macar poimaineee
Miercuri. O zii plina de adrenalina si puritate. IN SANGEEEEEEEEEEEE !!!!!!!!!! Deci daca m-ati vedea cum dansez pe un mix de la White Senzation Germany stand pe scaun si tastand pe beat…. e ora 1:30 si nu ma pot gandii decat la ziua de vineri, decat la saptamanile ce urmeaza. Acest mix, prin vibratiile ce mi le transmite face maduva sa lucreze, leucocitele sa lupte cu raceala si somnu sa sara.
Cum spuneam. De dimineata am fost asa vesel. Nu stiu cum se facea … dar presimteam lucruri marete. Primul lucru a fost cafeaua’n soare. Stateam asa pe terasa si ma gandeam. Ma gandeam ce sa scriu pe Bleg. Dintr-o data mia venit o idee. Acum nu o mai tin minte. Patesc dinastea :(. Bine macar ca stiu. Tocmai in acest scop am fugit repede in sala de mese am luat un pix si o punga de hartie si am iesit afara din nou la cafea. Am scris pe punga respectiva cateva randuri. Erau vorbe de incurajare. Atat mai tin minte. Apoi ma gandeam la ce imi tot zice mama: sa scriu mai des, mai mult si atunci mia venit ideea: Cum ar fii daca as scrie o mica brosura. Una mica asa pe o foaie A4 pliata in 2 in care sa dau cateva sfaturi cum poti trece mai usor peste boala asta. Eram incantat de ideea ca as putea sa ajut pe cineva cu suport moral chiar daca nu am sa mai fiu aici in clinica.Sper sa pot sa am inspiratia si curajul sa fac asta.
Dupa cafeaua matinala am mers in salon. Ritualul era cu Radio Zu… dar eu aveam chef de ceva mai vioi. Ceva electric. Ceva sa ma curenteze, sa ma faca sa sar in sus. Ma simteam in stare. Un mic mix. Mi sa recoltat si sange pt analize. De pe cateter. Refuz categoric sa mai imi intepe careva venele. Am planuri mari cu viata mea si venele mele. Am zis: sa scap odata de aici, sa fac transplantul ala (doamneee ce mix ascult), sa imi revin si am sa ma apuc de droguri de mare risc. Si daca am sa fac asta cum o sa imi bag eu in vene daca ele imi sunt distruse de asistente de 3 ori pe saptamana??? Nu zic ca nu stiu ele sa recolteze, dar nu mai am eu vene. S-au tras in carne ca ochiul melcului. Mno. Doctorii si asistentele m-au inteles. Mi se recolteaza de pe cateter. Normal ca i-am pacalit. Nu am de gand sa imi bag droguri in vena. Exista pastile :). Stiu. Nu’s intreg. Glumesc normal. Si tigarile vreau sa le las, pe cand scap sa nu mai am vicii. Sa fiu curat, pur. Sa miros a fresh. Sa nu ma mai suduie bistriteanca ca miros a tigari.
Am avut vizitatori azi la clinica. Nu eu personal cat clinica. Mama lui Florinel. Florinel a murit anul trecut. A venit dansa cu treaba in Cj si nu sa putut abtine s-a nu vina la clinica. Cam pe atunci am aflat ca am 2300 de leucocite. Se pare ca Titlul postului anterior si-a facut efectul.
In secunda 2 o cautam pe Dr.Delia sa imi confirme ca sunt campionu’ absolut. Nu am dat de dansa. In schimb am dat de Michael Jackson pe televizor. Era o stire ceva. Si am zis …. am pofta de king of pop. Am pus in playlist ce piese aveam de la el, si cu laptopu pe umar am iesit afara pe hol. Fara masca. Ca tot venii vorba. Gata cu muzica electornica. Time to remember Michael. Whos Michael Jackson? You’re Michael Jackson!! I’m Michael Jackson!!! We’re all Michael Jackson. Schimb Playlistul.
Sa revenim. Ies pe hol cu laptopu pe umar si cu Michael la maxim in boxe. Salonul in care stau eu e vis-a-vis de cabinetul asistentelor, unde se fac tratamentele, punctiile, unde doctorii stau pe timp de zii si alte cele. Nu vreau sa va zic ce nebunie e acolo numai din partea personalului. Pe langa ei stau si pacienti. Noi sau ambulatori, la control sau doar apartinatori. Holul e plin cel putin. Si cu Michael in boxe, eu fredonam cu vocea asta a mea super ragusita, si imi faceam loc printre ei in pasi de dans. Ascultam o piesa de la Jackson 5 – I want you back. Cand am prins momentul am bagat si o pirueta in timp ce imi pocneam degetele si cu laptopu la cap. Se uita lumea la mineeeee. Cateva asistente erau langa trepte. Au zis : no ui la el sau ceva de genu dar stiu numai ca au ras. Cand am ajuns langa ele radeau deja. Stiu numai ca psihologul clinicii mia strans mana si m-a imbratisat putin. Am ramas mirat. Surprins. Foarte placut surprins. Odata un pacient care a auzit de starea mea de spirit, de mentalitatea mea, a desenat salonul 12 pentru mine. Desenul i la dat Pshihologului. Dansul e prietenul nostru. Al tuturor. Acesta m-a instintat ca are desenul pentru mine si ca vrea sa m-il dea. Am sa il scanez si am sa il pun pe blog.( Billie Jean Rulls – o mica paranteza).
Apoi am iesit afara in aceeasi pasi de dans. Pe banci mai multi pacienti, mai multi apartinatori care se uitau la mine. Cand m-a vazut mama lu “Tibi draga”, impreuna cu mama lu Florinel si cu mama mea au inceput sa rada. Mama era atat de fericita. Eu la fel. Imi venea sa alerg. Cred ca mi-o fii bagat mama ceva in cafea:). Se uita lumea la mine. Tind sa cred ca toti zambeau si ma priveau cu admiratie. Nu aveam eu ochii pentru ei sa ii studiez. Eram in lumea mea si era minunat acolo. Am facut o cura de clinica pe muzica lu Maical, dupa care am plecat spre salon. Acolo in vad pe domnu More. Un coleg de salon la cura asta. Doar pt cateva zile am stat impreuna. Cand m-a vazut a inceput sa rada. La care eu. “Pai normal nea more, ca vad ca lumea aici e posomorata. Zici ca se afla cu totii intr-o clinica de hematologie.” Cand sa intru in salon ma striga domnu More sa imi zica ceva. Stand in usa vad ca usa e deschisa la asistente, si de acolo ma spionau “Doc. Gionel” si cu inca o domnisoara rezidenta. Cand mi-am intersectat privirea cu a lor mi-au facut un semn. Degetu’ sus. ITS OK-ul meu si a lui gabitza. Se vedea clar ca zambesc si ei. Am fost fericit.
Ulterior au venit si analizele tabloului leucocitar. Sa va zic fericire. 0% Blasti. Ce inseamna asta ? Cred ca v-am mai spus. REMISIE. Adica fara “venin” in coloana. Cand am inceput sa dau sfoara in clinica, v-a jur ca toate asistentele asa au fost de fericite. Unele m-au luat si in brate, altele m-au si pupat. Nu dau nume. Cateva dintre ele sunt maritate :p Si Tibi Draga s-a bucurat pentru mine. Uitati-va ce poza am tras cu el. Nui bai, in unele state e legal. :)) Unde il ating si faptul ca ii zic “Draga” cred ca va datzi seama.:)). Cu Tibi m-a stiu de o gramada de vreme. El e un luptator ca mine. Defapt noi ne luptam unu cu altu. Zilnic. E super.
Sa vezi fericire pe mama. Eu sincer m-am pus si am sunat lumea. Sa le zic cat sunt de tare. Eu nu lupt cu leucemia. Ea se lupta cu mine. Si pierde. Nici macar nu ma chinui. O birui cu lejeritate. Asa ca am inceput sa sun lumea dupa cum ziceam sa ma laud ce tare sunt. Am sunat si peste hotare, pe Isabella. Cand sa inchida am auzit-o cum tipa in stilul ei isteric. Isabella e surioara mea de suflet.
A fost la mine si Parintele Arhitect. Mi-a dat de lucru. M-a mituit cu o sticla de suc si un pachet de bomboatze. Vai cat am maine de lucru pt el. Nui bai. Imi place sa il ajut. E constiincios. E baiat de treaba. E “glumaretz”.
Seara am cerut voie sa iesim in oras la un film. Avand in vedere analizele bune care le am si eu si “Tibi Draga” (vezi 6 cai frumoshi). Dsoara. Dr. Cosmina ne-a pus sa semnam urmatoarea fraza scrisa in fisa dosarului nostru PACIENTUL SOLICITA PARASIREA CLINICI PE PROPRIA RASPUNDERE. Am vrut sa completez asa ” Am semnat fortat, sub presiune :Cezar”. Am ras toti 3 :D.
Am fost si la film. Ice Age 3 – 3D. Am ajuns tarziu. Am prins locuri doar pe ultimul rand. Cum inca am probleme la plamani inca mai tusesc asa cand ma ia cate o repriza. Si nu ma opresc cam un minut. Eu stateam langa un baiat cu prietena lui. In fata mea era randul plin. Becul aprins si incep eu sa rup tacerea care s-a instalat in asteptarea filmului. O tusa mica. Infundata. Apoi imi dau drumul …. nu m-am oprit vreo 30 de secunde. Nu a zis nimeni nimic. Dupa vreo 2 minute alta tura de 30 de secunde. Deja lumea se intorcea catre mine. Baiatul de langa mine sa tras asa intr-o parte si sa lasat pe prietena lui. Nu puteam sa il las sa stea ingrijorat. Atunci mi-am dres vocea ragusita si am incercat sa il calmez spunandu-i: Stai linistit prietene, tocmai m-am intors din Mexic din vacanta, dar nu iti fa griji ca e o simpla raceala cred. In plus de asta am vazut reclamele alea la televizor si daca imi vine sa tusesc imi pun bluza pe fata. Si cu o miscare imi trag gulerul bluzei peste gura, bagandu-mi capul intre umeri si ca sa pot sa imi acopar si nasul. “Vezi?” l-am intrebat. Aia din fata s-au si intors catre mine. Am mai tusit in timpul filmului, dar nu mi-a zis nimeni nimic. :).
Vineri plec acasa. Asa a spus Domnul Dr. Cucuianu. Deci vineri vin dupa mine: fratemio Gabitza si Aschii. Mergem la Transformers. Abia astept. Sa va zic ce mama am? Nu e nevoie banuiesc! O poza cat 1000 de cuvinte. Desii are unde sa doarma in oras, conditii de hotel fara sa plateasca nimic, prin bunavointa D-nei Adriana, uitati-va la ea, doarme pe canapea in hol. Mama poate asa ai sa faci mai mult pt tine. Na ca te-am pus pe blog.
Piesa de azi e dedicata unei asistente tare dragi mie. Aurelia.Varianta asta e cantata de 2 artisti. “Cezar si Tibi Draga”. Sper sa te roshesti cand auzi ce am facut. Mai sper sa iti placa piesa. Apropo eu sunt Michael in piesa :)). Paul M e tibi :))
The Girl Is Mine – Michael Jackson feat Paul McCartney. Enjoy.
E marti. Nu prea am apucat sa va mai spun si de mine. Sunt ITS OK :((. Pe bune acum sunt bine. Sambata sau duminica nu mai stiu cand exact iarasi mi-am muscat limba. Dar noroc cu gelul de la sorela mea din Barlad, Cami si cu mami meu de la Barlad, Mami Vio. Am pus de cateva ori pe rana …. FRESH. Asa ca fetelor nu v-a igrijorati ….. imi functioneaza si limba si cateterul :)) . Asa glumim noi aici in salon. Atata timp cat functioneaza cateterul si limba e ok. :)). Duminica a fost de serviciu doamna Simona. O iubesc. O stie. O femeie atat de devotata muncii mai rar. Duminica dupa ce am vazuto cum fugea pe holuri i-am facut o caracterizare: Vijelioasa ca un uragan… dar cand ajunge in dreptul tau, e plapanda ca si roua diminetzii. Din nou. O iubesc pe Tanti mama lu’ Bianca.O iubesc si pe Judith dar pe ea sunt suparat. Nu mai lucreaza cum lucra in anii trecuti. Acum e numa pe sus pe la femei. Fata ….unde sunt cafelele alea de le beam noi impreuna???
Ieri am facut analize. 900 de leucocite. Ma gandeam eu… le simteam deja cum cresc. Si acum le simt pana scriu. Tot ieri a plecat si Mr.M la ATI ( Terapie Intensiva). L-au mutat acolo ca avea tensiunea mica. Il tot certam sa nu se mai gandeasca la tensiunea lui ca deaceea scade. Am ajutat-o chiar pe Dr.Delia sa ii faca un RMK. Din pacate azi noapte Mr.M a inchis ochii pentru totdeauna. Imi pare nespus de rau de dansul. Ms.M mia dat vestea. Mi-a urat sanatate. A mai spus ca stie ca tot ce i-am zis la Mr.M i-am zis ca sa il motivez, sa il imbarbatez apoi s-a uitat in ochii mei si mia tras gluga in cap si masca pe fata. “Cezar…. masca Cezar. Sa fii tare si iti doresc numa sanatate.” atat a mai zis apoi a stat de povesti cu mama. Mr.M a murit in somn. Nu a simtit nimic. RIP Mr.M
Aseara am mancat din nou mai bine ca la restaurant. La restaurant platesti. Aici nu :)). Eu cu Adi am avut parte de un ospat. Ceafa cu cartofi prajiti si salata. Am facut o masa mare la care au fost invitate si 2 mamici. A mea si a lui Bogdan. Bogdan nu e bine.
Am fost matinal. A fost o zii buna azi. Mai putin vestile astea nenorocite care le primesc si care trebuie sa vi le zic si voua. Am invatat deja sa ma debarasez de probleme. Asta este. Viata merge inainte. Daca eu as fii fost ala cu un picior in groapa nu as fii vrut ca altu sa se streseze pt mine tocmai de aceea nici eu nu ma stresez. Asta este. LIFE IT LIFE. Si pentru mine ITS OK.
Intro alta ordine de ideei, un amic de-al meu a citit postul despre Gabitza. I-a scris o poezie. Rugamintea lui a fost sa pun o piesa pe blog la care voi sa dati play inainte de a citi versurile.
.
PREA DEVREME
Inca o poezie despre Leucemie
A unui prieten ce avea sa fie
Un inger printre cei vii
Dar Dumnezeu l-a luat
Sa realizam ce avem
Sa pretuim ce suntem
Nu a stiut sa se uite la moarte
Decat ca la un prieten ce il desparte
De lumea in care a luat viata
Si a trait-o intr-o mare speranta
Prin ceea ce ai fost tu
Multi au invatat ceva
Trebuie sa pretuim ceea ce avem
Trebuie sa invatam sa pretuim viata
O portie de gris cu lapte
Noi care avem pofta de toate
De mine de tine, de noi, de viata
De tot ce inseamna frumos si speranta
In amintirea lui am scris
Aceste versuri vazute in vis
Odihneste-te in pace Gabitza
Prin trecerea ta in nefiinta
Ai deshis multe inimi,minti,dorinte
A nepasarii de viata a multor fiinte
Traiesti o viata intreaga, iti faci o multime de prieteni si daca ai norocul nu treci prin asa ceva veci. Se spune ca stai cu un om o viata intreaga si nu ajungi sa il cunosti. Eu am fost prieten cu Gabi 2 ani si un pic. Nu l-am cunoscut cu adevarat decat in ultimele lui zile
Am sa va povestesc cum lam cunoscut pe gabitza. Eram la a2a cura din “prima leucemie”, era cura in care murise nea Mircea politistusi doar 1 saptamana 2 de la inmormantarea lu’ Buni Migdy. Mi-l aduc aminte perfect. era aprilie. mergeam la baie si lam vazut apropiinduse inspre mine cu pasi micuti si timizi, cu caciula pe ochii, infofolit bine in pijamaua lui ma saluta si se da la oparte…. a vzut ca ma grabeam. Salut si eu si fug repede. Ma suparase ceva la stomac parca, trebuia sa decartez….. Cand m-am intors, ne-am prezentat si cam atat. Zilele allea am mai vb cu el cand il prrindeam unde il prindeam …. il salutam, il intrebam ce mai face cum o mai duce etc. Observasem ca se simte bine cand vede o persoana ca se intereseaza de sanatatea lui. Defapt, cui nu ii place? Am purtat cateva conversatii scurte (dinalea de aplazie) si tin minte ca la una din ele m-a intrebat “da tu nu te plictisesti aici”. La care, eu deschid usa salonului si ii arat in pat, laptopul primit de la unchiu, cadou pt absolvirea facultatii ( ca doar orice inginer are un laptop). Nu a mai zis nimic. La scurt timp dupa, ma abordeaza Dr-itza lui si ma intreaba daca nu vreau sa ma mut cu el in rezerva. Acolo aveam baie proprie, dush, doar 2 paturi si o gramada de loc plus cineva cu care sa discut am zis ca merita sa ma mut in salonu 10. In salonul in care fusesem anterior avusesem un pacient ce suferea de o ciuperca la picioare…. iti rupea nasu …. se spala omu … se ingrijea… dar dupa 5 min mirosu era la loc. nu era vina lui. Am intors nasu si am plecat spre sal 10. Nu am stat decat vreo saptama atunci cu gabitza. Am iesit aman2 din aplazie si am plecat sprea casa. Dar ce saptamana….. Baiatu asta era atat de si mtit si de timid ca ma enerva… Intr-o seara am pregatit masa si i-am zis hai ma sa mancam. M-a refuzat. Nu mancase nimic toata ziua si cu o zii inainte. II era rau. Lui nu ii placea “nectarul zeilor” si de fiecare data dupa o portie ii se facea rau. Am insistat. A zis ca nu, sa intors cu spatele si a inceput sa planga. Nu stiam ce sa ii fac, ce sa ii zic si atunci am apelat la amintiri. La ce imi zicea mama cand faceam figuri la masa.; No rabda pana crapi de foame. A mai stat un minut 2 si apoi a venit sa ciuguleasca cu mine. Cand ne-am reintors la clinica dupa vacanta de acasa de 2 saptamani, salonul 10 era rezervat. Nu intra nimeni. Cand ne-am vazut era mai optimist … mai plin de viata. Aceea cura ne-a imprietenit pe noi: felul in care discutam noi de fiecare domnisoara in parte dupa ce plecau din salon, felul in care ne vorbeam, tot timpul mancam impreuna acum, imparteam tot. Eram ca fratii. Doi camarazi. Doi combatanti pe acelasi front. Daca la unu ii era rau, celalalt il ajuta.
Eu seara nu prea aveam somn. Ma mai jucam, mai pe mess cu prietenii, mai o muzica ceva…. A doua zii dimineata, ce sa ma trezesc? Se trezea el … asa era intelegerea… prima jumatate a zilei el pe laptop si mai pe seara eu. INca nu stia sa il foloseasca intrutotul.
Tin minte ca aparuse filmul 300. I-am povestit de el si i-am zis ca as vrea sa il vada. Era sambata seara. Venisera fetele de la deva sa mergem in Obsession. Da. De aici direct in obsession. Din perfuzie, direct in club. Gabitza ramasese in salon sa se uite la ceva filme. Nu va faceti griji. Cerusem voia medicului de garda. Si inca nu aveam analizele scazute. Nu sunt eu inconstient.
Dimineaza ajung pe la 6 si ceva …. eram fresh …. bausem numai fresh-uri. Intru in salon, Gabitza dormea. Eu i-am urmat exemplu. Cand m-am trezit am auzit discutia intre mama si gabitza. La intrebat mama pe gabi ce am facut eu azi noapte de dorm azi atat de mult. La care gabi spune. Tanti, pai stiu ca sa jucat si sa uitat la niste filme. pana tarziu. M-a acoperit. A mintit pt mine. Apoi cand l-am intrebat cum ii sa parut filmul, mia zis ca e frumos dar de groaza. Lui filmul 300 ii sa parut de groaza. Seara urmatoare l-am lasat sa se uite la Next ( Cu Nicolas Cage ). A vazut filmul
dar la final a adormit. A 2a zii eu am dormit mult si el nu stia sa isi dea drumu la film. M-am trezit pe la ora 12, 13 daca nu ma insel atunci. Cand m-am trezit imi spune: “Cezar hai ma ca sunt
foarte stresat”, de ce ? intreb eu …. Ca nu am vaz finalul la film. In fine … dam drumul la film si il intreb ep secvente … aici ? nu …. aici ? nu …. aici ? nu mai in fata …. aici ?? DA raspunde el …. Am
ras cred 10 minute de el atunci … a ras si el cu mine. Mai erau exact 2 minute din film. Cand Nicolas o ia pe tipa in brate si o saruta parca. Apoi apare castingul filmului. A ras si el in hohote cu
mine. A invatat o lectie atunci. Sa nu se mai streseze aiurea pt orice. Era foarte speriat, foarte stresat. Din orice se agita saracutul. Nu avea curajul sa infrunte nimic. Nici nu e de mirare. De la
varsta de 15 ani sa luptat cu leucemia. A trebuit sa se lase de scoala, si tot prin spitale de atunci. Oricum. Dupa acea cura a lasat-o mai moale cu stresu. Tin minte cum il incurajam eu, cum il motivam: “tartanee Its OK”.
Era un baiat tare elavios. Nu l-am auzit niciodata sa injure. Tocmai de aceea mare mia fost mirarea intr-o dimineata cand eu ma simteam mai rau si el ceva mai bine, eram cu spatele la el si ma striga “Tartaneee” cand ma intorc ….. cu un zambet mare pe fata imi arata “degetu mijlociu” dar totusi nu era ferm. Ii era rusine cred. Defapt era mai mult o tentativa. Am ras amandoi ca orbiii.
Dimineata veneau la vizita doctoritele si rezidentelede care se ocupau de cazul lui. El era treaz. Eu nu. Ma trezeam in timpul vizitelor si spuneam … Gabitza cred ca am murit si am ajuns in rai ca vad numai ingeri in jurul nostruu. Sau alta replica… “ce zii minunata am sa am astazi fiindca m-am trezit pe vocea linistitoare a Monei” ( una din doctoritele lui gabitza). Saracu se roshea si atata radea dupa ce se termina vizita. Astfel sa nu va zic ca la un moment dat a trimis un mesaj la o doctoritza pt care el avea o afinitate. Nici acum nu imi dau seama cum a avut curajul. I-am zis ca daca a putut sa trimita la o doctorita, sa trimita si la fetele de acasa, sa le combine. De atuci mai mult curaj a avut. S-a terminat si cura. Am plecat amandoi acasa urmand sa ne intoarcem in 2 saptamani in acelasi salon.
Mama din nou s-a “internat” cu noi. Avea 2 copii in salonul 10. De dimineata ne faceam planuri ce si cum mancam in ziua respectiva. Am observat ca apoi nici nu se mai plangea atat de mult de efectele citosarului. Ba mai mult era mai vioi, mai strengar, facea misto de mine si eu eram tare fericit pt el ca poate, ca are curajul si starea de spirit sa faca asa ceva. Tin minte cum statea in geam si imi zicea cand mai vedea cate o apartinatoare sau vizitatoare ceva: Cezar… ui …. ui ma acolo ma …. ia uite la fata aia ….. ehhhhh zii tu …. nui frumoasa??? La care eu … “Pfuaii de capu meu …. doamnee ce buna e. Mno aia da femeie Gabitza nui asa??? zii tu acuma!” la care el . “E. E. E buna” si radea. Incepuse sa trimita mesaje pe la fetele de la el din sat de acasa. Am terminat si cura cu bine. Era ultima cura lunga a mea. Asa sa bucurat ca am scapat, dar in acelasi timp se vedea pe el ca e posomorat ca el ramane acolo singur si nu mai sunt eu in preajma lui.
Dupa 2 saptamani s-a internat din nou. A 2a zii m-am internat si eu, pt o perioada de o saptamana. Cand m-a vazut sa bucurat enorm. Venise si Sanda cu el. Sora lui. I-a fost mama, sora si cea mai buna prietena in acelasi timp. Am stat cu el ultima saptamana in spital iar sora lui a luat locul mamei mele. Mergea la cumparaturi, ne pregatea masa si noi faceam glume pe seama ei.
Nu se supara. Radea si ea. eram 3 tineri pusi pe shotii. A fost o saptamana minunata in spital. Stiu cum suna dar asa a fost. La un moment dat m-a intrebat de ce nu a mai venit mama. I-am zis ca am lasat-o acasa ca poate agatam si noi ceva gagici si le aducem in salon si nu avem loc de ea. Iarasi a ras.
A trecut saptamana si ne-am promis ca o sa ne vedem doar la controale. Era si ultima cura a lui. Am zis ca ne sunam. Asa am si facut. Eu am plecat si el a mai ramas 2 saptamani. Ne sunam non-stop. Mai primeam cate un mesaj “Ce faci tartaneee??” Mi se umplea sufletu de bucurie.
In 3 August a fost ziua lui. L-am sunat. Asa surprins a fost. Toate astea se petreceau in 2007. Prin toamna, sfarsitul anului, nu mai stiu exact el iarasi s-a intors in spital. In Vara lui 2008 l-am urmat si eu. De data asta nu am mai stat cu el in salon. Dar ne vedeam destul de des. De data asta eu stateam cu Elvis, Paul si Tibi. Dick aia. Mai era si Emanuel si Florinel dar ei saracii s-au dus prea repede. In legatura cu gabitza… intelegerea era aceeasi. Dimineata la 7 venea in salon lua laptopul si ii ramanea lui pana pe la 15. Lucram in 2 schimburi. De mancat mancam impreuna in sala de mese cand si cum. Ce aveam fiecare imparteam si puneam pe masa. Eram aceeasi prieteni numai ca nu mai stateam in acelasi salon. Aceleasi mistouri legate de fete, incepusem sa il invat dota si heroes ceea ce il incanta destul de mult. Filme aveam la greu. Nu era o problema. Eu ma uitam noaptea. El le viziona dimineata. Dupa o comedie asa radea. Era un om usor influentabil. El mai venea din cand in cand la clinica. Mai facea o cura …dar nu prea mai avea chef de spitale. Cand venea la control spunea ca mai amana cateva zile cura. Apoi venea statea 3 saptamani, se refacea. Si tot asa. Ii era greu.
Ei bine, eu credeam ca il stiu pe Gabi ca pe propria-mi palma. M-am inselat. Si eu si restul. Toti cei care l-au cunoscut s-au inselat. Tu, cel care citesti aceste randuri si te gandeai ca ti-ai facut o parere despre Gabitza, am un mesaj pentru tine: nu te pripi sa tragi concluzii.
Maine sunt 3 saptamani de cand am facut poza asta. Spuneam intr-un post anterior ca el e mai suparat ca si mine de recidiva ce am primit-o. Atunci am stat si am facut planurile. Vin eu, si vine si el la cura de care tot incerca sa scape. Eu m-am internat Vineri iar el Luni. A venit intr-o stare nu prea buna. Nici fizica, nici psihica. Tusea enorm de mult. Nu putea manca. Si era daramat. Pe Marti deja era mai bine. Am tot incercat sa il combin sa mance o ciorba calda cu mine. Refuza categoric. I-am zis ca sorasa oricum merge sa imi ia mie o ciorba. SI o pun sa cumpere 3. Si vine si el sa mance cu noi fie ca ii convine fie ca nu. “Doar sti prea bine gabitza ca nu imi place sa manc singur. Si in plus deseara ai sa imi multumesti tu deseara cand o sa vezi ce bine tio facut o ciorba” – i-am zis eu. A mancat. I-a placut. Mai spre seara mi-a zis ca avusesem dreptate in legatura cu ciorba.
Atunci am prins momentul sa ii spun ca eu stiu ce e bine si ce nu pentru el cand vine vb de lupta si mancare. Eu stiu ce ii face bine si ce nu. SI sa ma asculte pe viitor. Starea lui era din ce in ce mai grava. Dar in acea seara era OK. A fost ultima seara in care s-a dat jos din pat. Miercuri de dimineata era putin mai rau …. tusea incontinuu. Eram tot timpul langa el. Desi aveam si eu 600 de leucocite. Stateam langa el si il incurajam. Spre seara i-a pornit o sangerare pe nas care nu a mai putut fii oprita decat la ORL unde i-au pus ditamai dopul in nas, legat pe la spate. Nici sa manca nu putea de acel pansament. Se intindea pana la busa superioara. Era groaznic de incomod. Dar nuse plangea. Apa nu putea decat cu paiul si aia foarte putin datorita unor afte din gura, afte cum am avut si eu. Dar nu se plangea. Era puternic. In tot acest timp de cate ori treceam pe la salonul lui …. DEGETUL SUS … asa ne salutam noi. Adica “its ok”.Vineri seara la un pahar de vorba cu el am apucat sa il intreb: Gabitza cine e fratele meu?? Razvan a raspuns el. Atunci l-am mai intrebat odata Cine e al 2lea frate al meu si coleg de spital “EU” a raspuns mandru. Frati de suferinta am spus eu. Suntem 2 si tre sa invingem boala asta nenorocita. O sa fie bine. Its OK am zis eu
Manca ce putea, cum putea dar manca. Am reusit eu si cu sora lui sa il facem sa inteleaga asta. Ca e bine pentru el, sa prinda puteri. Ulterior a inceput sa ii se umfle piciorul. Facuse Embolie. Vineri seara m-a chemat sa il ajut sa il duc la baie. Ca poate daca se pune pe wc o sa poata sa faca ceva. Normal ca am sarit ca ars am adus un scaun cu rotile dar nu stiam cum sa il ajutam sa se puna dat fiind faptul ca avea piciorul umflat si il durea. Am chemat infirmiera care nea spus ca nu e voie. Ia explicat si lui ca daca are embolie nu are voie sa miste piciorul. Atunci am observat ca Gabitza inca avea simtul umorului. A zis asa : “No ce e embolia asta??? Rau e sa fii taran prost” la care eu sa il consolez: lasa ba ca eu sunt la de la oras si am facultate si tot nu stiu” si el imi da replica “Oi fii eu taran prost dar maine vine laptopu si am Gugal”. Am ras in hohote. Asta se intampla pe vineri. Sambata trebuia sa vina mama la mine si i-am promis ca daca manca, ii aduc laptopul. Tot sambata a venit si maicasa si sorasa a plecat acasa. A spus ca manca orice numa sa il aduc. Sambata, vine mama si ii pune laptopul in salon, spunandu-i “gabitza poftim, cand te simti mai bine joacate ca ti-l las aici”. A mancat putin si cand m-am dus la el imi spusese ca mancase la care eu ” habar ce fericit m-ai facut ca te simti mai bine” la care el “habar nu ai ce fericit m-ai facut ca mi-ai adus laptopu” Sambata seara i-am pus un playlist cu cantareata lui favorita. Avea gusturi la femei :D Piesa preferata a lui Gabitza : Nancy Arjam – Enta Eih. Trebuia sa pun si piesa !
Pana luni a fost tot mai rau. Dar nu se plangeaaaa. Era un luptator. Nu dadea dovada de slabiciune, era inversunat si slabit in acelasi timp.Treceam pe la salonul lui dar nu mai intram atat de des. Analizele mele erau mai scazute. 300 de leucocite. Evitam sa stau in preajma lui, nici el nu ma lasa sa stau langa el. Tin minte doar ca i-am zis in felul urmator : ” Ba frate. Uite aici. Ai tusit tu, tusesc si eu. Ai sangerat pe nas, am sangerat si eu pe nas uite masca daca nu crezi ( era o mica pata de sange de cum am stranutat). Ai afta aia o am si eu. Ceea ce patesti tu patesc si eu. Eu te incurajez pe tine si tu ma incurajezi pe mine. In concluzie cu cat te faci tu bine mai repede cu atat am sa fiu si eu bine mai repede. Tu lupti pentru amandoi frate. Deci manca.” la care el imi spune ridicand mana si facandu-mi semnul vesnic ITS OK: Eu lupt ma. Da ce crezi ca ma las eu la niste afte. Lupt eu pentru amandoi frate” Se intampla pe luni seara.
Unchiul lui, mai mult decat un unchi pentru el as putea spune, a venit odata la 2 zile de la bistrita pentru el. Stateau cu el sa ii ofere ce mai avea nevoie. Si mama era acolo. Ia spus “mama” si nu odata. Era lucid. A multumit pentru tot.
Marti a fost mai rau. Seara a stat unchiul lui langa el toata noaptea. Se vedea clar ca are niste dureri extraordinare…. dar nu plangea… Nici macar nu se vaita. Nu era ca Mr.M care plangea acum 5 minute ca nu mai vine odata salvarea, nu plangea ca Mr.M ca il doare Febra. Era curajos si puternic intelept si intelegator. Isi acceptase soarta. Miercuri dimineata i-a spus unchiului ca a vrut sa plece insa portile raiului nu erau deschise. Am evitat sa il vad. Cel putin prima parte a zilei. Nu puteam sa il vad. Am mai intrat de cateva ori asa si ii spuneam sa fie puternic. El incerca sa ridice mana si sa imi arate ITS OK. Nu prea putea.
Mama a stat acolo langa el pe tot parcursul zilei. Vorbea cu el, il tinea, il ajuta. Toate astea impreuna cu unchiul lui Gabitza. Eu nu puteam. Stateam in sala de mese cu Sanduta. SI la un moment dat ma stiga cineva si imi spune. Te cauta maicata copile. Defapt ma chema Gabitza la el.
Statea in fund pe pat. Asa a stat toata ziua. Mi se rupea sufletul pentru el cand l-am vazut. Am ajuns in fata lui. Mama il tinea de o parte, unchiul de alta. A intins mana sa ma prinda de mana. Se vedea clar pe chipul lui ca se chinuie la fiecare cuvant scos din gura. Nu a contat pentru el. Mia spus: “Cezar sunt fericit ca te-am intalnit si ca suntem prieteni!” “Frati- l-am corectat eu” “Sa fii cuminte si sa o asculti pe mami tau, sa ai grija de ea si de tine. Sa nu te dai batut si sa fii tare” Nu stiam ce sa zic. Nu stiam cum sa ma manifest. “Ba nu vorbii prostii. Ai sa vii la mine la Deva. O sa fii bine. Ai sa vezi.” si atunci mi-a zis …. “Hai dute … ca ai analizele scazute. Dute sa nu te imbolnavesc eu mai mult.” Inca ma tinea de mana… nu ne-am dat dat drumul nici unul, ma indepartam incet si ma uitam la el … cu o mana imi arata ITS OK si cu cealalta inca ne tineam …. am ajuns de ma tinut de degete si parca nu imi venea sa plec si el ma strangea parca nu ar fii vrut sa imi dea drumul. Dar la un moment dat a spus… Hai dute… si mi-a dat drumul …. Am iesit pe hol si am izbucnit in lacrimi …. nu plangeam dar lacrimile imi curgeau siroaie. M-am dus in camera sa ma spal pe maini. Inca eram la 300 de leucocite. Am dat si masca jos.
Dupa vreo jumatate de ora m-am dus inapoi si l-am luat in brate, iam zis ca il iubesc si ca sunt fericit ca il cunosc. Atunci mi-a facut semn sa lupt, sa fiu puternic, ITS OK si a pus degetu pe pierpul lui …. a aratat spre ceruri si a pus degetu pe mine si a aratat in jur … dupa care a dat din cap si m-a facut sa inteleg ca o sa aiba grija de mine de acolo de sus din rai. Era puternic, curajos, impacat si calm. Cati credeti ca in fata mortii puteti da dovada de asa ceva ? Eu nu as putea. Atunci m-a trimis din nou. Stia ca nu imi face bine daca il vad asa. A inceput sa vb cu mama si cu unchiul lui …. spunandu-le ca vrea acasa. S-au adunat toate asistentele si medici in salon. Unchiu si mama erau acolo. A vrut sa intre si sanda. Dar a ales sa stea cu mine pe hol sa nu o vada Gabitza cum plangea.
S-au strans la usa salonului oamenii ca la circ. Daca aveam leucocite jur ca saream in ei. Eram fustrat. Eram nervos.
Eram indurerat. De ce trebuie sa moara el? de ce ? de ce el nu se plange? cum de e atat de calm si puternic? eram si mandru pe deoparte de el! Il admiram. Atunci am intrebat gloata din usa… “domnilor cati ani aveti?? Ii frumos ce faceti ? No va rog sa va cautati de lucru si lasati baiatu in pace.!!!!” Imi venea sa mor de nervi. Au venit asistentele sa ma tina de vorba… sa ma duca de acolo pana il scot pe gabi afara. Am zis ca nu sunt copil. Insa m-am ferit sa nu ma vada el. Sa nu se agite. Cred ca s-ar fii simtit aiurea sa stie ca il vad in starea asta. Dupa ce l-au bagat in masina. Am mers in spatele masini …. mama era langa el cu Mariuca… ii dadeau apa … si i-am zis la mama sa-i spuna ca il iubesc. La care el sa uitat la maamasi a spus: Si el il iubesc. Si pe dumneavoastra. Inainte sa il scoata din salon si-a cerut scuze tuturor medicilor de acolo si asistentelor daca le-a suparat cu ceva… si-a cerut scuze si celor care nu erau de fata prin intermediul celor prezenti. Iertare a cerut.
A plecat din clinica. Cu ochii inlacrimati, m-am pus in pat, castile adanc infundate in urechii si am dat drumu la muzica. L-a ora 11 a primit mama mesaj de la unchiul lui gabitza ca au ajuns cu bine si ca gabitza a dormit pe drum. Drumul ITS OK. Apoi la ora 4 dimineata dupa o portie de gris cu lapte, pe ceea ce avea el pofta a strigat ” mama, mama, ….. mama” si a inchis ochii pentru totdeauna. Odihnestete in pace frate.
A fost un credincios toata viata lui. Toata. Si in ultimele lui clipe nu s-a temut. A fost curajos si puternic, demn si intelept. Merita respectul tuturor. Il admir.
Piesa de azi e cu dedicatie pt Gabitza.Ascultati versurile cu atentie. Sunt prea adevarate, prea profunde, prea pentru Gabriel. :((
Michael Jackson – Gone too soon. Odihneste-te in pace Gabriel.
M-am saturat. Nu vreau sa mai scriu dinastea. Nu mai pot. Vreau sa scriu scurt si la obiect. Suntem cu totii bine, ne refacem, totul ITS OK. Am sa incep sa scriu si dinastea cand ma duc cu corina la transplant. Andra ne asteapta deja acolo.
Ehe e vineri. Da. Am 15 zile de spital. Analizele stagneaza inca de luni, aceleasi valori. “e de binie”. Am inteles ca deabia pe saptamana viitoare daca incep sa creasca… deci cum am preconizat si eu plec de aici cam in 2 saptamani. Nu’i bai. Am timp. Acum am pus un playlist cu michael si beau un pahar de fanta. Ma simt ok. Ieri dimineata a murit un pacient. O sa va spun eu mai multe zilele urmatoare. Nu am chef inca. Nu vreau inca sa ma gandesc. A murit si Michael Jackson. A mai murit si Farrah Fawcett – blonda din Charlie’s Angeles versiunea veche. Azi noapte cand am primit vestea … direct from London m-am logat repede pe CNN LIVE si am urmarit transmisiile in direct de la spitalul unde l-au dus… Atunci ma gandeam …. ” Astia vor sa ma lase singur pe pamant?? toata lumea se duce?? Ma voi ati innebunit??” M-am calmat repede… sfarsitul nu e aproape. Credeti-ma! Acum v-a zic ca de 1 ora ma chinui sa scriu ce am scris pana in acest moment. Sunt distras. La fiecare piesa dea lu “Maical” tre sa dau tab numai ca sa il vad cum se misca …. e minunat. Pacat de toti care se duc. Sa vedetzi de acum ce de puradei cu numele de “Maical Giacson Mercedess” o sa aiba tara noastra. Nu’i asta o problema avem si Brad Pitt, Claudiu Supermen Gheorghita, Cerasela Chetuoman si lista poate continua.
Intr-o alta ordine de ideei ma simt bine. Nici febra nu mai fac. Uitati aici temperatura. Facetzi abstractie de 3-ul din fata si spuneti daca ati mai vazut drac mort! Am sa fiu bine! Sunt spartan. Nu ma plang.
Aseara am avut parte de un concert solo asa mistoo de am iesit afara sa nu trezesc spitalul la cum tuseam … Totul a inceput in momentul in care m-am intins in pat. Eram rupt. O mica gutureala, 2, 3 vocalize si apoi am inceput sa cant. Nu am mai dormit pana pe la 3 si ceva. Mr.M azi noapte pe la 1 si ceva s-a ridicat in fund din pat…. eu nu l-am observat. Eram cu castile in urechi, laptopu in brate, lumina imi batea in ochi nu mai vedeam nimic in jur. Noroc ca l-am auzit cum tipa in soapta. Da. Tipa in soapta. Cand a vazut ca mi-a captat atentia a zis sa ii dau un termometru ca nu il gaseste pe al lui. Am aprins becu si i l-am dat …. pe al lui. Ii era sub nas. A zis ca vrea doar sa isi verifice temperatura. Linistit ca niciodata, statea pe marginea patului, balanganind-u-si picioarele ca un copil pe hinta. Se uita asa prin salon, cautand parca ceva sa studieze. Se vedea ca-i plistisit. M-a rugat sa ii citesc eu temperatura de pe termometru ca nu-si gaseste ochelarii. Brb. Back :P. Iau termometrul, citesc si ii spun: Mr. M sa stiti ca pt linistea mea in noaptea asta ar trebui sa v-a mint un pic. Avand in vedere ca la numneata 37.0 inseamna ca sunteti febril, tin sa v-a anunt ca ati inregistrat o temperatura de 37.1. A facut niste ochii. Doamneee. In secunda 2 a inceput sa respire ca o bortzoasa in travaliu. Chiar s-a si intins pe spate ca una. Cu o voce de om speriat, ma intreaba. Sa iau un paracetamol ? Oare scade? Sau sa cer ceva mai puternic? Sunt satul. Azi m-a rugat sa inchid geamul ca el transpira. Afara era o calduraaaa de iti venea sa te sui pe pereti. Sec am raspuns. Acoperiti-va. el: Nu imi transpira numai capu. Eu; Stergeti-va. No lasati ca il inchid da-l incolo de geam. Il deschidem mai tarziu. Inchid geamu si dupa 3 minute il vad cu un evantai cum isi facea vant la cap. Jur ca imi venea sa crap de nervi. Colac peste pupaza tinea gheata pe talpi, sa ii scada febra aia de 37.5 care a facut-o la amiaza.
Azi a venit si Adi. El s-a internat cand eu am scapat. Nu am stat in salon impreuna decat vreo 2 saptamani. E bine baiatu. E tare. Mai are o cura si gata. Pleaca in concediu cu iubita in septembrie. Si eu am sa fiu in concediu atunci. La tm. Eu sunt mai castigat. Bafta lui. Multumesc mamei lui pt mierea ce mi-a adus-o. Ia uitel p’al meu.Si l-am prins cu nectarul zeilor in gura
Da sa v-a zic ce mica e lumeaaaaa. Azi a mers mama pe palier la femei si o abordeaza o femeie mai in varsta. “Doamana! Am auzit numai lucruri bune despre dumneavoastra. Am inteles ca sunteti foarte apreciata aici si ca stati cu fiul aici, si ca aveti un baiat frumos, destept, minunat, nemaipomenit , nemaiintalnit, extraordinar si teribil pe care il iubeste femeile. ( no bine … doamna sa oprit la faza cu devotata- restul am zis eu :-S ). Mama a multumit. Doamna spune ca si ea a stat in Jud Hd, Petrosani, dar pana la urma sa mutat in Arad prin anii 70 ( nu am retinut). Mama a dezvaluit ca si socrii de acolo au venit la Deva. Doamna intreaba: dar pe unde stateau ca lumea e mica, pana la urma a zis mama numele Gherman si Juhas Edith ( numele bunicii) la care doamnaaa spune “Suntem neamuri. Edith e verisoara mea primara si am prierdut legatura cu ea de cand am plecat din Petrosani” A scos mama telefonul si le-a pus in legatura. Asa s-au bucurat amandoua, parca erau la “subprize subprize” si mama era Andreea Alpin.
Doamnee ce tare e Michael….. am sa cumpar si eu albumu original Thriller. Vreau o bucatica din istorie. Zilele astea la fiecare post o sa fie cate o piesa din repertoriul lui. Apropo. Pentru el si numai pentru el s-a inventat termenul MEGASTAR.
Piesa de azi Michael Jackson – Another part of me. Sunt prea tari versurile. Asculta cu atentieeee. Feel free to comment.
??? atata asistentza pt un Boom pe care Dr. Cucu il facea singur in 3 min. Bine, el are mana de aur. 
Si Tibi Draga s-a bucurat pentru mine. Uitati-va ce poza am tras cu el. Nui bai, in unele state e legal. :)) Unde il ating si faptul ca ii zic “Draga” cred ca va datzi seama.:)). Cu Tibi m-a stiu de o gramada de vreme. El e un luptator ca mine. Defapt noi ne luptam unu cu altu. Zilnic. E super.
http://www.imagehosting.ro/images/kdbm17nc3ilajveegy5y.jpg
