Cezar Gherman aka AmishBoy

         Sunt inca in acest minunat oras cluj, in aceasta infecta clinica, si vreau sa zic ca nu sunt fericit dar ma mentin cu moralul ridicat datorita atmosferei din salon… Aici daca nu ai capul ridicat …. toate visele sau ruinat. Unul dupa altul ca piesele de domino! 
         Daca nu te omoara boala ….. aici te omoara rutina! Plictiseala asta te nenoroceste … E singurul loc unde iti doresti ca dupa Sambata sa urmeze Luni (vb lu paul).  Acelasi program zilnic … Trezirea la 7 : 30 (de buna voie si nesilit de nimeni) cafea pana la 8 si un pic, apoi lenevesti…. pana la 9 cand intra infirmiera de serviciu si te pofteste la masa. Din start zici PASS iar apoi stai si lenevesti pana la 10 cand iti vin cocktailurile, in diferite ambalaje, culori si marimi ( perfuziile). La ora 12 ai terminat si astepti masa de amiaza …. la care din nou iti garantez ca si tu ai zice pass. Dupa masa …cauti sa socializezi un pic, iesi pe banca afara daca iti permite timpul si analizele …iar apoi realizezi ca nu mai e mult pana maine … si atunci te gandesti sa mai tai o zii de pe calendar ….. ( au trecut 15 mai raman 6) …. si apoi a 2a zii la fel …. singura diferenta ca la sfarsitul zilei spui …. AU TRECUT 16 AU MAI RAMAS 5 ….
          Azi de dimineata mia mers mai bine insa spre finalul zilei …. durerile de oase sau instalat, ochiisi nasul mi-au curs, iar capul ma nenorocit. Cum dau Turn Off Computer cum ma duc sa fac un piafen direct in cateter. In 10 secunde maxim …. tot ce doare …. dispare! Asta imi place, cand te doare ceva …. pac pac ma intelegi ….. vine asistenta si iti ia durerea cu mana.

    De dimineata d-nul Dr. Cucuianu mia luat toate sperantele de a pleca acasa, lea prins bine si printr-un procedeu de Judo a dat cu ele de pamant spunandu-mi …. “mai stam domnu Cezar….. nu ne grabim”. Speram ca azi sa pot face o surpriza celor de acasa, insa analizele imi stagneaza de 5 zile, nu cresc, nu scad…. nimic. Azi impreuna cu mircea am inceput sa modific blogu. Mircea e baiatul care mia facut blogul. Eu zic ca a iesit destul de bine. Pe seara a venit fostul meu coleg de clasa Beni pe la mine, un baiat de nota zece cu care nu m-am mai vazut de foarte mult timp. Multumesc Beni ca ai venit… pt ca stiu ca imi citesti blogul. Am primit si un coctail … un Blody Mary mai precis, din partea spitalului.

     Pe seara au venit si Shorty cu Omny la mine. I-am sunat si le-am dat comanda, s aimi faca comisioane. Imi era foame si nu pot sa ies din spital. Analizele scazute ardale focu.

Gerge Carlin. Un tip care ma face sa uit de spital. Nu, nu este nici un pacient ci un comediant, Stand-up comedian din USA.

Deci sa nu imi ziceti ca nu va place. Azi toata ziua am stat si am ras ca o “ihiena” cum zicea cineva odata de mult, la showurile acestui om.
Ma facut sa uit de toate. Chiar si de alergia la transfuzia de trombociti pe care am avuto azi. In rest ma simt bine, toate lucrurile se aseaza la locul lor, incet incet vad viitorul care imi zambeste si e tot mai aproape.
M-am hotarat ca pe anu viitor sa ma mut la Cluj. E un oras superb care nu moare ca si Deva, indata ce se lasa intunericul. In plus au si o echipa de fotbal, polo, troleibuze, nu prea au femei obeze ceea ce se compenseaza defapt cu senzatia care o ai cand te duci la magazin si te saluta vanzatoarea “Ciocolom”. Au de toate.
Vreau sa schimb ceva in viata mea, m-am saturat!
Noapte buna, v-am pupat !

Aceasta este EKG meu din timpul meciului …. CFR – Chealsea. Nu sunt eu prea mare microbist …dar de cand e CFR in Europa le urmaresc meciurile, si vreau sa zic ca sunt foarte mandru ca ma tratez in Cluj. :-p . Chiar in timp ce scriu aceste randuri se aud claxoanele fanilor iesiti sa petreaca, sa sarbatoreasca egalul cu chealsea. Regret enorm ca nu ma pot duce in piata … e la 3 minute de clinica, sa urluu si eu cat ma tin trombocitele CFR CFR.
In rest cu tratamentul e OK, analizele imi sunt la fel ca si luni, ceea ce imi da un pic de speranta ca s-ar putea sa plec un pic mai repede acasa, adica pe lunea viitoare daca vineri incep sa imi creasca.
Azi am avut 2 fraze folorite mai ceva ca Aminul intr-o zii de duminica in biserica : Vrei ca daca nu arunc la gunoi si Inchide ca te sun eu!. Prietenii stiu de ce. Am si fost bucatar un pic, am facut niste cartofi cu cascaval pane pentru mine si gabitza. Gabi e un baiat de 20 de ani, foarte retras dar cu care am fost in stare sa leg o prietenie frumoasa. E foarte emotiv baiatul iar eu foarte drastic cu el de unde reiese ca niciodata nu ne plictisim impreuna. El face pe suparatu eu il cert razand, el continua sa faca pe suparatu …..razand.
Mai spre seara m-am simtit totusi un pic slabit, m-au lasat ochii si am ametit de vreo 2,3 ori desii astazi am mancat cat un urs. Nu stiu exact…. probabil oboseala isi spune cuvantul. Aici in spital mie tare greu sa dorm.
Noapte buna Romania. Bravo Cluj.

Prison Break si Heroes sau Steaua vs Fiorentina. Ia ghici la ce mia stat capul inca de dimineata ??
Cu bunavointa doamnei doctor Delia am facut rost de cele 2 episoade ( nu va ganditi ca mia dat ripul de la meci ).
Astazi a fost o zii linistita. Am si iesit un pic din spital sa ma duc la cumparaturi. Bine inteles lca la analizele mele… numai cu masca pe figura mi-am permis sa ies la plimbare. Se uita lumea la mine ca la o versiune mai schiloada a lui SubZero deoarece aveam un trening albastru pe mine. La un moment dat am zarit un copil ….care sa uitam asa mirat la mine iar cand ne-am depasit unul pe celalalt … a intors capul dupa mine …. eu dupa el si iam zis cu o voce ingrosata MORTAL KOMBAT. Sa fii vazut saracu copil cum i sau bulbucat ochii in cap.
In fine dupa Epopeea Prison break, si Vesnicul Heroes am aflat ca Steaua a facut egal cu Mutu iar Banel “antilopa” Stelei nu a marcat …. in nici o poarta. Poate e mai bine asa .
Sper ca maine sa imi fie analizele mult mai scazute si sa incepa sa creasca incepand de joi, vineri, nu de alta dar vreau sa fug acasa .
Spitalul asta iti smulge penele, iti taie aripile fie ca esti o vrabiutza fie ca esti o acvila. Poti sa te numesti si Boeing 747 ca tot ti le demonteaza. Multumim citosar-ului, Metrotrexat-uli si Fludal-ului pt acest fapt.

Azi noapte am visat frumos. Nu mai stiu exact ce anume am visat, dar eram linistit, fericit si binedispus. Apoi totul sa terminat. Cand am deschis ochii am vazut aceeasi chiuveta subreda, care atunci cand tie somnul mai dulce incepe si face gargara, colegii mei de suferinta dormind in paturile alea in care a zacut atata suferinta. Atunci am realizat ca visasem. Atunci am spus “Doamne ajuta” si am bagat capul in perina. Ulterior m-am trezit cu acul in vena. Era Ana-Maria asistenta de serviciu care imi recolta sange pt analizele vesnice. Glasul ei minunat in fiecare dimineata ma binedispune. O persoana de nota 11.
Tot astazi am aflat ca joi s-a stins si domnul Dura. Pe dansul nu l-am cunoscut prea bine, Dumnezeu sa-l odihneasca, insa am intalnit-o pe fica sa care a stat aici cu el in spital pe toata perioada vacantei de vara. Ioana in fiecare seara isi deschidea patul extensibil si il monta la picioarele tatalui ei, ca la cel mai mic gest al acestuia sa ii fie alaturi.
Sa golit jumatate din salon pe la ora 12. Elvis si cu Tibi au plecat acasa pt urmatoarele 2 saptamani iar eu cu Paul am ramas sa ducem steagu mai departe. Ni sa alaturat si Emanuel si cu inca un domn, al carui nume nu l-am retinut spre rusinea mea.
A fost o zii plina de umor azi, deoarece am vizionat cateva showuri ale lui George Carling – unul dintre cei mai mari stand-up comedianti ai Americii. Mai spre seara iam provocat o durere de cap lui Paul dupa bataia ce i-am dato la table.
Am avut si ceva vizitatori azi, 2 fete de acasa, prietene bune deale fratelui meu si deale mele, au venit pe la mine sa ma inveseleasca. Se pare ca drumul pana aici a fost foarte lung de la Iulius Mall. Imaginea lor intrand pe poarta clinicii era parca desprinsa din “Saving privat Ryan” : se carau efectiv una pe alta, numai ca in loc de soldati murdari si plini de sange erau 2 fete superbe …..care schiopatau. =))

Astazi am inteles si eu mai bine cum merge treaba cu blogul. Ce si cum. Nu e greu, dar nu am sa ma descurc :D. Momentan sunt in acelasi spital uitat de lume, unde toata lumea se teme de REQUIEM (firma de pompe funebre cu care clinica are contract), si unde fiecare isi plange de mila. O scanteie mai exista in loc, defapt doua : 1)personalul medical care e de nota 10 2) Compania din salon.

Eu de exemplu stau in salonul IT, fiecare are laptop, internet, TV, si cablu. Timpul trece mai repede aici pt noi decat pentru ceilalti “blestemati”. In salonul 12 prima data rasare caterinca si apoi soarele. Paul, Tibi, Elvis si subsemnatul …. cei 4 care au speriat leucemia :D.

Maine dimineata imi vin analizele, dupa care voi afla cam cat mai trebuie sa zabovesc aici. Tot maine Elvis si cu Tibi o tulesc acasa. Am sa raman aici cu Paul. E super de treaba domnul asta.
Tot maine incepe si noul an universitar, iar prieteni de-ai mei de la Deva vin la scoala, asa ca pe viitor nu am sa ma mai simt singur. Deja vreo 4 persoane sau aratat interesate sa stea pe capul meu …