UPDATE : Piesa de azi Ave Maria – Celine Dion
A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Nu am mai putut scrie. Am fost foarte ocupat cu leucemia asta. Trebuie sa recunosc : mia cam dat dureri de cap. Si nu numai. Si ce dureri………ul
Ce a fost mai greu a trecut. Am trecut cu bine. Nu mai dureaza mult si plec acasa. Cred ca mi-a ajuns. Sunt aici de 4 saptamani azi maine. A fost o aplazie foarte lunga si grea. Un semi-transplant cum a spus Dr. Delia. Incet, incet si impins de la spate, ovationat si incurajat de “suporterii” mei cei mai inflacarati, incep sa ies din aplazie.
Cat am tras la cura asta nu am tras in toate leucemiile acumulate la colectia mea de “fericiri”. Cum a zis si mama : “Copile trebuia sa simti si tu ca ai leucemie, macar asa ca sa stii cum v-a fi la transplant”
Picioarele mi se vindeca bine, la fel si mainile. Am inceput sa scap de apa de la plamani, mai trebuie doar sa ma apuc sa manc. De ieri am inceput sa imi folosesc gura mai mult datorita disparitiei ciupercii. Ideea e ca inca ma doare cand inghit apa, pastile d’apai mancare. Si atunci am zis: “nu le pot inghiti dar macar le gust”. Si asa am inceput sa tin apa in gura, sa savureez si eu din nou placerea unei doze de sprite. A fost minunat. Sa simt si alt gust inafara de cel al gelurilor si apei de gura. Ar fi minunat sa pot inghiti.
Nu mai dureaza mult si am sa pot manca din nou. Doamnee ca nu mai stau flamand de lenea de a-mi incalzi sa manc. Niciodata. Jur. Cred ca am sa ma apuc de mancat si de pe jos. Asa dor imi este sa mestec, sa simt cum imbucaturile coboara pe gat in jos, sa ma simt plin ca un porc si apoi sa ragaii ca un ADEVARAT PORC. De vreo saptamana am facut lista cu ce as vrea sa manc cand ajung acasa. Ardei copti, umpluti, galuste cu prune, tocana de cartofi, mamaliga cu diverse, ghiveci…. peste, vitel, sandwichuri, guma, dulciuri, orice. Era sa uit de gratare si Cola. Am zis ca plec din spital atunci cand sunt sigur ca pot sa beau o sticla de cola la jumate pe nerasuflate si sa fac BRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR. Atunci gatul meu imi va fi apt pt toate cele enumerate mai sus.
In fiecare seara cand ma culcam ma gandeam ce am sa scriu a 2 a zi pe blog. Imi faceam cateva ideei si atipeam asa. Dimineata uitasem tot. Am uitat multe in astea 2 saptamani. In schimb am avut niste cosmaruri. Vai steaua mea. Le pun pe seama calmantelor care le-am tot bagat in mine.
Gata e prea tarziu sa mai stau treaz. Sunt un nenorocit plin de viata acum. Va povestesc dimineata. PLIN DE VIATA. CAT DE MINUNAT.
Maine pun si poze cu ce am patit, plagile ce le-am avut, transpiratiile ce le-am tras. Dar trebuie sa zic NU MA PLANG….. ACUM NU ! NICIODATA! NU AM VOIE !
Va pup noapte buna.
August 24th, 2009 at 1:16 pm
Salut Cezar, o salut si pe mamica ta, pe care am cunoscut-o intr-un autocar care mergea de la Bistrita la Cluj, intr-o dupa-amiaza de duminica de la inceput de august.
Ai grija de tine!
August 24th, 2009 at 5:16 pm
servu claudia. Si noi te salutam. Iti multumesc de interes :D. Sa ai o zii minunata. La fel de minunate cum sunt zilele mele acasa :D, caci sunt acasa acum.
August 24th, 2009 at 8:42 pm
Salut Cezar! Iti urmaresc blogul de ceva vreme si ma bucur ca scrii din nou si ca iti revii incet incet. Chiar ma ingrijorasem ca nu mai aparea nimic in ultima vreme si ca de cateva ori nici macar nu am mai putut accesa pagina. Te sustin si fii tare in continuare!
August 25th, 2009 at 9:11 am
O ce bine ca esti acasa. Si te rog sa o rogi pe mama ta sa o rareasca cu tigarile :p Am vazut ca dupa ce s-a dat jos din autocar primul lucru a fost sa-si aprinda o ti_ara ;o)
August 25th, 2009 at 1:37 pm
Sunt acasa. Sunt bine. Acum m-am pus sa scriu din nou pe blog.
August 25th, 2009 at 1:39 pm
E bine sa fii acasa. E bine sa stai in patul tau, sa asculti jazz-ul anilor ’50.
am dat-o in pasiuni pentru muzica anilor ’50 , ’60 si ’70.
January 23rd, 2010 at 10:27 pm
Am fost diagnosticat ieri.Nici nu stiu la ce sa ma astept, citesc de pe net tot ce pot despre boala asta.