UPDATE: Am facut o harababura totala aici. Vineri dimineata m-am pus sa scriu pe Bleg dar nu aveam degand sa dau publish decat mai pe seara, dupa ce aflam si eu rezultatele analizelor, dupa ce stiam ceva concret. intr-un final am uitat de el. Asta este.
Vineri 19.06.09
Am avut o noapte usoara. Atat de usoara incat la ora 4 am fost in picioare. M-am odihnit super, la 11 rupeam patu. Cred. Pentru ca am pirdut notiunea timpului. Astfel la ora 4:30 m-a lovit foamea. M-a lovit dupa o jumatate de ora de zvarcoliri prin pat. Gata. Am savurat si o cafea, acum ascult niste chillout de la ibiza si ma gandesc ca sunt aici de o saptamana, analizele sunt ok, mai bine nici ca nu se poate ( asa spune doctoru) iar in acelasi timp ma gandesc ca mai am inca de 2 ori atat si plec acasa. Plec mai bine de cat am venit, plec oarecum “sanatos”, plec mai puternic si mai experimentat.
In timp ce imi savuram cafeaua, imi tot veneau amintiri de pe aici, de anul trecut cand ieseam la cafea la 6, 7 dimineata si imi dadeam importanta singur autointitulandu-ma “baiatu cu condica”. Faceam pontajul cand intra lumea la lucru. Tot la cafea azi dimineata mi-am adus aminte cum am cunoscut-o pe Andrada. Cat era ea de speriata saracuta, si ce zambet mare a afisat pe fata cand i-am zis ca eu nu sunt bolnav, ca eu sunt aici in clinica in vacanta, pt ca acasa nu imi pot bea cafeaua la 6 dimineata sa ma bata soarele pe fata. Nu am sa o uit niciodata cum a zambit atunci.
Sa va zic de sanatate. Nu am mai tusit azi noapte, spre deosebire de ieri noapte cand am crezut ca paralizez din cauza tusei. Pana la urma au descoperit ce imi provoca tusea aia blestemata. Acum ma trateaza cu ceva “apa dinaia de ploaie” si se pare ca are efect. In rest la fel. Vizita in cazul meu dureaza 1 minut, ceea ce ma face sa ma simt in siguranta din moment ce eu nu ma plang, ei nu au de ce sa isi faca griji. Sunt ok.
Gabitza ma cam supara. Tuseste. Nu mananca. Face figuri. Il inteleg. E racit. E speriat. E fratele meu de suferinta. Mi-a confirmat-o aseara cand m-am luat de el. E putin racit, face febra si asta il sperie. Asta ma sperie si pe mine. Dar suntem 2 si unde sunt 2 puterea creste. Defapt suntem mai multi. Sora lui sta cu el. Sanda. Ea e cea care ne-a facut cumparaturile zilele astea. Saracutza, cat am mai pus-0 noi la treaba, oricum … e o scumpa si pt asta ii multumim. Si eu si Gabi.
June 24th, 2009 at 1:02 am
Salut. Am primit si eu link catre blogul tau de la o cunostinta. Pot sa zic ca mi se pare foarte interesant. Din pacate nu pot sa ajut decat cu o vorba buna [ sau un comentariu stupid in acest caz ] , si sa zic ca viata ne rezerva multe lucruri ciudate.
Oricum , te felicit pentru modul in care tratezi aceasta situatie, cu inversunare si hotarare si iti doresc tot binele din lume pe mai departe.
Lavinia
June 24th, 2009 at 5:26 pm
Ms lavinia. Acelasi lucru il pot spune si despre tine. Ti-am citit si eu cate ceva pe blogul tau … am ras. A fost bine.